Codul muncii in art. 112 alin. (1) instituie regula potrivit careia durata muncii este de 8 ore pe zi.
Exceptia de la aceasta regula este prevazuta in art. 115 din Codul muncii, care mentioneaza ca se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durata zilnica a timpului de munca mai mica sau mai mare de 8 ore, pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii.
Conform art. 115 alin. (2), durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore.
Codul muncii nu stabileste o durata maxima a timpului zilnic de lucru, ci doar ca durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore.
Astfel, nu este reglementata expres o interdictie de prestare a muncii peste 12 ore pe zi insa, dat fiind referirea legiuitorului la durata zilnica a timpului de munca de 12 ore cu mentiunea ca va fi urmata obligatoriu de o perioada de repaus de 24 de ore, apreciem ca durata zilnica a timpului de lucru nu poate fi mai mare de 12 ore.
De altfel art. 3 din Directiva 2003/88/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN SI A CONSILIULUI din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru, statele membre iau masurile necesare pentru ca orice lucrator sa beneficieze de o perioada minima de repaus de 11 ore consecutive in decursul unei perioade de 24 de ore.
Desigur, directivele nu au aplicabilitate directa, dar aceasta prevedere constituie un argument in sustinerea faptului ca legiuitorul roman a transpus prevederile art. 3 din directiva mentionata cand a stabilit ca durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore.
Dat fiind inexistenta unei interdictii exprese a duratei muncii mai mare de 12 ore pe zi, in practica s-a conturat si opinia potrivit careia se poate stabili o durata zilnica a timpului de lucru mai mare de 12 ore pe zi, opinie la care nu achiesam din considerentele mai sus expuse.
In consecinta, consideram ca un program de lucru de 12 ore urmat de o perioada de repaus de 24 de ore respecta prevederile legale care reglementeaza timpul de lucru.
Durata zilnica a muncii poate fi modificata prin acordul partilor prin incheierea unui act aditional la contractul individual de munca. Aceasta modificare nu determina prin efectul sau modificarea automata a salariului. Astfel, salariul poate fi modificat, ca orice element al contractului individual de munca prin acordul partilor prin incheierea unui act aditional astfel cum prevede art. 17 si art. 41 din Codul muncii .
Prin urmare, elementele contractului individual de munca printre care regasim si durata zilnica a timpului de lucru si salariu, se modifica prin acordul de vointa al celor doua parti, salariat si angajator.
Indiferent de modalitatea de organizare a timpului de lucru, angajatorul are obligatia sa respecte dispozitiile imperative privind timpul de munca si timpul de odihna (durata timpului de lucru, repausul saptamanal, munca de noapte, etc).
