Stagiul de cotizare este diferit de vechimea in munca

Deasemenea, potrivit prevederilor art. 48 din Legea 263/2010 , cu modificarile si completarile ulterioare, stagiul de cotizare se constituie din insumarea perioadelor pentru care s-a datorat contributia la bugetul asigurarilor sociale de stat de catre angajator si asigurat sau, dupa caz, s-a datorat si platit de catre asiguratii prevazuti la art. 6 alin. (1) pct. IV si alin. (2) din lege.

In intelesul Legii 263/2010 , prin stagiu complet de cotizare se intelege perioada de timp prevazuta de lege in care asiguratii au realizat stagiul de cotizare pentru a putea beneficia de pensie pentru limita de varsta, pensie anticipata sau pensie anticipata partiala. Totodata, prin stagiu de cotizare necesar se intelege perioada de timp prevazuta de lege, in functie de varsta, in care asiguratii au realizat stagiul de cotizare pentru obtinerea unei pensii de invaliditate, iar prin stagiu minim de cotizare se intelege perioada minima de timp prevazuta de aceasta lege in care asiguratii au realizat stagiul de cotizare pentru a putea beneficia de pensie la implinirea varstei standard de pensionare.

Deasemenea, Legea 263/2010 consacra si notiunea de stagiu potential care reprezinta perioada de timp prevazuta de lege, considerata stagiu de cotizare si acordata la calculul pensiei de invaliditate, ca o creditare pentru stagiul de cotizare nerealizat din cauza afectiunilor invalidante.

Constituie stagiu de cotizare in sistemul public de pensii, potrivit art. 16 din Legea 263/2010 , cu modificarile si completarile ulterioare:
a) vechimea in munca recunoscuta pentru stabilirea pensiilor pana la data de 1 aprilie 2001;
b) vechimea in serviciu recunoscuta pentru stabilirea pensiilor, in cazul persoanelor prevazute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), pana la intrarea in vigoare a Legii 263/2010 ;
c) perioada cuprinsa intre 1 aprilie 2001 si data intrarii in vigoare a Legii 263/2010 , in care persoanele au fost asigurate in baza Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare;
d) perioada cuprinsa intre 1 ianuarie 2010 si data intrarii in vigoare a Legii 263/2010 , in cazul persoanelor prevazute la art. 6 alin. (1) pct. V din lege.

Constituie stagiu de cotizare si perioada suplimentara la vechimea in munca sau la vechimea in serviciu acordata in baza legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate in grupa I, a II-a, respectiv in conditii deosebite, conditii speciale si alte conditii, in cazul persoanelor prevazute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) din Legea 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare.


Conform prevederilor art. 17 alin. (2) din Legea 263/2010 , cu modificarile si completarile ulterioare constituie stagiu de cotizare si perioadele de pana la data de 1 aprilie 2001 in care o persoana:
a) s-a aflat in una dintre situatiile prevazute la art. 49 din Legea 263/2010 ;
b) are stabilite drepturi privind vechimea in munca in baza prevederilor Decretului-lege 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat.

Constituie stagiu de cotizare si timpul util la pensie realizat de agricultori, in conditiile reglementate de legislatia privind pensiile si alte drepturi de asigurari sociale ale agricultorilor, anterioara datei de 1 aprilie 2001.

Deasemenea, pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001 care reprezinta, conform legii, stagiu de cotizare realizat in conditii deosebite, conditii speciale sau alte conditii de munca se acorda perioade suplimentare la vechimea in munca sau la vechimea in serviciu, care constituie stagii de cotizare in conditii normale, dupa cum urmeaza:
a) 3 luni pentru fiecare an lucrat in conditii deosebite de munca;
b) 6 luni pentru fiecare an lucrat in conditii speciale de munca;
c) 12 luni pentru fiecare an lucrat in alte conditii de munca asa cum sunt reglementate la art.29 alin. (2) din lege.

Potrivit art. 19 din legea mentionata constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care asiguratii datoreaza si/sau platesc contributii de asigurari sociale in sistemul public de pensii din Romania, precum si in alte tari, in conditiile stabilite prin acordurile sau conventiile internationale la care Romania este parte.

Astfel, din coroborarea textelor de lege mentionate rezulta ca toate perioadele pentru care s-a datorat si s-a platit contributie la bugetul asigurarilor sociale de stat constituie stagiu de cotizare in intelesul legii pensiilor si vor fi luate in calcul la stabilirea drepturilor acordate in raport de aceasta lege, respectiv la stabilirea drepturilor de pensie

In ceea ce priveste vechimea in munca, aceasta este definita la art. 16 alin. (4) din Legea 53/2003 – Codul muncii , republicata ca fiind munca prestata in temeiul unui contract individual de munca Totodata, mentionam ca potrivit prevederilor art. 32 alin. (3) perioada de proba constituie vechime in munca, iar potrivit art. 197 alin. (3)  din Codul muncii pe perioada participarii la cursurile sau stagiile de formare profesionala conform alin. (1) al aceluiasi articol, salariatul beneficiaza de vechime la acel loc de munca, aceasta perioada fiind considerata stagiu de cotizare in sistemul asigurarilor sociale de stat.

Din coroborarea prevederilor legale mentionate anterior rezulta ca stagiul de cotizare este diferit de vechimea in munca, aceasta din urma fiind exclusiv obtinuta in temeiul unui contract individual de munca in timp ce stagiu de cotizare poate avea orice persoana care se asigura in temeiul unei declaratii individuale de asigurare sau contract de asigurare sociala, in conditiile legii.

Potrivit prevederilor art. 279 din Codul muncii , vechimea in munca stabilita pana la data de 31 decembrie 2010 se probeaza cu carnetul de munca. Dupa data abrogarii Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, cu modificarile ulterioare, potrivit prevederilor art. 34 alin. (5) din Codul muncii , la solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat sa elibereze un document care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, durata activitatii, salariul, vechimea in munca, in meserie si in specialitate.

Astfel, in timp ce vechimea in munca este dovedita de catre angajator prin emiterea unui document in temeiul art. 34 alin. (5) din Codul muncii , stagiul de cotizare se certifica asiguratilor, din oficiu, o data la 2 ani, de CNPP si de casele de pensii sectoriale, sau la cererea asiguratilor, contra cost.

In concluzie, stagiul de cotizare nu poate constitui temei pentru acordarea sporului de vechime, acesta va fi luat in calcul doar la stabilirea drepturilor de pensie acordate in temeiul Legii 263/2010 , cu modificarile si completarile ulterioare. Sporul de vechime se poate acorda doar in temeiul vechimii in munca dovedita fie cu carnetul de munca pentru vechimea stabilita pana la data de 31 decembrie 2010, fie cu documentul eliberat de angajator ulterior acestei date.

Care sunt pasii acordarii concediului de risc maternal?

1) Salariata solicita concediul de risc maternal, in intregime sau fractionat, in functie de recomandarea medicului si de justificarea angajatorului privind perioada posibila de eliminare a riscurilor de la locul de munca, pentru sanatatea sau securitatea ei.

2) Angajatorul aproba solicitarea salariatei pentru concediul de risc maternal.
Aprobarea se acorda numai daca solicitarea salariatei este insotita de documentul medical eliberat de medicul de familie sau, dupa caz, de medicul specialist care atesta faptul ca o salariata se afla in una dintre situatiile prevazute de lege: este gravida, a nascut recent și/sau alapteaza.
Documentul medical trebuie sa contina constatarea starii fiziologice de sanatate a salariatei si recomandari privind protectia acesteia la locul de munca.
În cazul salariatei gravide, documentul medical trebuie sa contina data prezumtiva a nasterii, precum si recomandari privind capacitatea de munca a acesteia pe timp de zi sau, daca este cazul, pe timp de noapte, precum si in conditii de munca definite de lege ca insalubre sau greu de suportat.
În cazul salariatei care a nascut recent si/sau alapteaza, documentul medical trebuie sa contina datele privind inceputul si sfarsitul prezumtiv al perioadei vizate si recomandari privind capacitatea de munca a acesteia.

3) Se acorda concediul de risc maternal pe durate care nu pot depasi, cumulat, 120 de zile calendaristice, astfel:
- integral sau fractionat, pana in a 63-a zi anterioara datei estimate a nasterii copilului, respectiv anterioara datei intrarii in concediul de maternitate;

- integral sau fractionat, dupa expirarea concediului postnatal obligatoriu si, daca este cazul, pana la data intrarii in concediul pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pana la 3 ani;
- integral sau fractionat, inainte sau dupa nasterea copilului, pentru salariata care nu indeplineste conditiile pentru a beneficia de concediul de maternitate, in conformitate cu prevederile legii.

SANCTIUNE
Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 RON nerespectarea de catre angajator a obligatiilor privind acordarea concediului de risc maternal, conform art. 27, alin. (1), lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca.

Nerespectarea normelor de protectia muncii - motiv pentru concedierea disciplinara a salariatului!

"Concedierea disciplinara este cea mai grava dintre sanctiunile disciplinare enumerate in art. 264 din Codul muncii. În momentul semnarii contractului de munca, salariatul accepta implicit si puterea disciplinara a angajatorului care are obligatia de a-i aduce la cunostinta pretentiile sale prin Regulamentul intern.

ATENTIE
Este bine ca prin RI sa stabiliti, tinand cont de specificul activitatii dvs., care sunt acele fapte grave sau care, prin repetare, va perturba grav activitatea (ex.: parasirea unui utilaj in timpul functionarii daca era necesara prezenta si supravegherea sa pentru asigurarea securitatii colegilor).
 Codul muncii nici nu defineste, nici nu enumera abaterile grave. Nu exista o lista de fapte care constituie abateri disciplinare, dar din practica judecatoreasca rezulta ca cele mai frecvente exemple de abateri, de natura a atrage concedierea disciplinara - fie din cauza gravitatii, fie din cauza repetarii lor - sunt urmatoarele:

1) Nerespectarea programului de lucru: lipsa nejustificata si repetata de la serviciu;  intarzieri repetate.

2) Producerea de prejudicii

3) Comportament periculos pentru sine sau pentru ceilalti
Conduita care poate fi sanctionata prin desfacerea disciplinara a contractului de munca consta intr-o incalcare a obligatiilor de serviciu, inclusiv a normelor de comportare in unitate.


Comportamentul in raporturile cu colegii sau din perspectiva normelor de protectie a muncii poate imbraca forma unor abateri disciplinare, de natura a atrage concedierea salariatului.

Nerespectarea normelor si instructiunilor de protectia muncii refuzul de a purta echipament de protectie, fumatul in zone interzise etc. pot fi considerate de instanta motive pentru concedierea disciplinara a salariatului.

Crearea sau mentinerea unei stari de tensiune in colectivul de munca poate reprezenta, de asemenea, un motiv de concediere din pricina consecintelor pe care le poate avea asupra procesului de munca in general.

Exemplu
- actele de violenta provocate de salariat sau la care acesta participa;
- imprejurarea in care unul dintre salariati este sau devine periculos pentru ceilalti;
- violenta de limbaj;
- nerespectarea normelor de igiena in unitatile de alimentatie publica;
- comportament periculos din perspectiva normelor de protectie a muncii, nerespectarea normelor si instructiunilor de PM, refuzul de a purta EIP sau echipament de lucru;
- fumatul in zone interzise, consumul de bauturi alcoolice etc.

4) Insubordonarea

5) Neglijenta
Nu numai faptele savarsite intentionat, dar si cele savarsite din neglijenta, daca sunt repetate sau daca, in raport cu circumstantele cauzei, apar ca fiind grave, pot fi sanctionate cu desfacerea disciplinara a contractului de munca.

Constituie abatere disciplinara neglijenta in indeplinirea atributiilor de serviciu din partea unui salariat care a fost selectat pentru postul respectiv tocmai pentru a fi riguros:
- responsabilul de protectie a muncii care nu verifica starea echipamentului de protectie la distribuire si in timpul utilizarii;
- lucratori cu substante periculoase (explozivi);
- lucratori in spatii cu potential pericol (benzinarii).

Un angajat poate fi transferat in alta localitate fara accordul sau?

O modificarea permanenta a locului de munca nu se poate face fara acordul salariatului deci fara incheierea unui act aditional.

Extras din Codul muncii republicat:

Art. 42
(1) Locul muncii poate fi modificat unilateral de catre angajator prin delegarea sau detasarea salariatului intr-un alt loc de munca decat cel prevazut in contractul individual de munca.
(2) Pe durata delegarii, respectiv a detasarii, salariatul isi pastreaza functia si toate celelalte drepturi prevazute in contractul individual de munca.

Art. 44
(1) Delegarea poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 60 de zile calendaristice in 12 luni si se poate prelungi pentru perioade succesive de maximum 60 de zile calendaristice, numai cu acordul salariatului. Refuzul salariatului de prelungire a delegarii nu poate constitui motiv pentru sanctionarea disciplinara a acestuia.
(2) Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de delegare, in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil.

Art. 46
(1) Detasarea poate fi dispusa pe o perioada de cel mult un an.

(2) In mod exceptional, perioada detasarii poate fi prelungita pentru motive obiective ce impun prezenta salariatului la angajatorul la care s-a dispus detasarea, cu acordul ambelor parti, din 6 in 6 luni.
(3) Salariatul poate refuza detasarea dispusa de angajatorul sau numai in mod exceptional si pentru motive personale temeinice.
(4) Salariatul detasat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de detasare, in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil.

Art. 48
Angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului, si in cazul unor situatii de forta majora, cu titlu de sanctiune disciplinara sau ca masura de protectie a salariatului, in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod.

decizia de incetare a CIM: cerinte!

Astfel, potrivit art. 62 alin. (3) din Codul muncii , republicat, decizia se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta.

Totodata, art. 76 din Codul muncii , republicat, prevede ca decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu:
a) motivele care determina concedierea;
b) durata preavizului;
c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective;
d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.

Avand in vedere ca si decizia de concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului poate fi atacat de catre salariat, apreciem ca decizia va cuprinde si mentiuni privind termenul in care poate fi contestata, precum si instanta judecatoreasca la care se contesta.

Totodata, conform art. 252 alin. (1) din Codul muncii , republicat, angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.

Alin. (2) din acelasi articol prevede ca sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

S-a afirmat in doctrina ca textele mentionate se complementeza reciproc si trebuie interpretate concordant.

Asadar, in ceea ce priveste incetarea CIM ca urmare a concedierii, deci a incetarii CIM in baza actului unilateral al angajatorului, specificarea termenului de contestare este obligatorie.

Cum se transmite la ITM saptamana de lucru de 4 zile ?

Potrivit art. 113 alin.(1) din Codul muncii repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii este, de regula, uniforma, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus. In functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana (art. 113 alin.(2) din Codul muncii ).

Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal in cadrul saptamanii de lucru de 40 de ore, precum si in cadrul saptamanii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de munca la nivelul angajatorului sau, in absenta acestuia, va fi prevazut in regulamentul intern art. 116 alin.(1) din Codul muncii.

Programul de lucru inegal poate functiona numai daca este specificat expres in contractul individual de munca (art. 116 alin.(1) din Codul muncii ).

Potrivit art. 17 alin. (1) din Codul muncii , anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca, angajatorul are obligatia de a informa persoana selectata in vederea angajarii ori, dupa caz, salariatul, cu privire la clauzele esentiale pe care intentioneaza sa le inscrie in contract sau sa le modifice.

Alin. (2) al aceluiasi articol stabileste ca obligatia de informare a persoanei selectate in vederea angajarii sau a salariatului se considera indeplinita de catre angajator la momentul semnarii contractului individual de munca sau a actului aditional, dupa caz. La alineatul (3) al art. 17 sunt enumerate elementele cu privire la care salariatul trebuie informat, intre care regasim la lit. l) si durata normala a muncii, exprimata in ore/zi si ore/saptamana.

La alineatul (5), art. 17 stabileste ca orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (3) in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 20 de zile lucratoare de la data aparitiei modificarii, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege.

Prin urmare, durata durata normala a muncii poate fi modificata numai prin act aditional la contractul individual de munca.


Totodata, HG 500/2011 privind registrul general de evidenta a salariatilor prevede ca registrul se completeaza in ordinea angajarii si cuprinde si durata normala a timpului de munca si repartizarea acestuia (art. 3. alin. (2) lit. g) )

Asadar, repatizarea timpului normal de lucru la 4 zile pe saptamana reprezinta un program de lucru inegal si se inscrie expres in contractul individual de munca si in registrul general de evidenta a salariatilor (Revisal).

Diurna pentru detasare sau delegare!

Vom stabili mai jos cum se aplica in mod corect prevederile aferente diurnei de la 1 februarie 2013 in conditiile in care angajatorul acorda salariatilor, aflati in delegatie, diurna si masa calda servita.
Astfel, va reamintim ca incepand cu data de 1 februarie 2013, in baza OG  8/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, art.  55 alineatul (4), litera g)  si art. 296 indice 15 s-au modificat si au urmatorul cuprins:
g) sumele primite de angajati in conditiile prevazute de lege sau de contractul de munca aplicabil, pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului, ca indemnizatii si orice alte sume de aceeasi natura, in limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotarare a Guvernului pentru personalul din institutiile publice, precum si cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare.
g) indemnizatiile primite pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului, si orice alte sume de aceeasi natura, in limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotarare a Guvernului pentru personalul din institutiile publice, precum si sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare;".
Astfel cum se poate observa textul de lege se refera si la sume de aceeasi natura cu diurna, in categoria carora, apreciem ca pot fi incluse si cheltuielile cu masa pe durata detasarii si a delegarii.
Avand in vedere aceste noi prevederi legale, consideram ca diurna precum si cheltuielile cu masa salariatilor pe durata detasarii si a delegarii nu vor intra in baza de calcul al impozitului pe venit si al contributiilor sociale daca impreuna nu depasesc limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotarare a Guvernului pentru personalul din institutiile publice.


DAR sa nu uitati si de HG 1860/2006
Art. 9. - Persoana aflata in delegare sau detasare intr-o localitate situata la o distanta mai mare de 5 km de localitatea in care isi are locul permanent de munca primeste o indemnizatie zilnica de delegare sau de detasare de 13 lei, indiferent de functia pe care o indeplineste si de autoritatea sau institutia publica in care isi desfasoara activitatea.
, 

Erori de incadrare juridica a unor situatii de incetare a CIM operate in REVISAL. ATENTIE !!!!

Intelegand constrangerile de spatiu si nevoia de a fi sintetica in explicatii a REVISAL, care genereaza o descriere prea putin juridica a situatiilor mentionate in campurile aplicatiei, nu putem totusi sa trecem cu vederea cateva inadvertente pe care le putem califica cel putin ca erori de incadrare juridica a unor situatii de incetare a CIM.

    Doresc sa atrag atentia asupra faptului ca motivelor in fapt ale incetarii CIM le sunt alaturate temeiuri in drept eronate ale CIM, dar si invers.

    Art.  56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii nu reglementeaza numai incetarea de drept a CIM ca urmare a indeplinirii  cumulative a varstei standard si a stagiului minim de cotizare, ci si incetarea CIM ca urmare a pensionarii de invaliditate, pensionarii anticipate partiale, pensionarii anticipate, pensionarii pentru limita de varsta cu reducerea varstei standard de pensionare.

    In contextul lacunei semnalate, va recomandam sa completati in rubrica Explicatie motivul concret al incetarii CIM, ca urmare a pensionarii de invaliditate, pensionarii anticipate partiale, pensionarii anticipate, pensionarii pentru limita de varsta cu reducerea varstei standard de pensionare.

    Art. 65 alin. (1) din Codul muncii are in vedere concedierea salariatului ca urmare a desfiintarii locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive, fara legatura cu persoana acestuia. Campul indicat in aplicatie: desfiintarea locului de munca - concediere individuala este lacunar, lipsind explicatia faptului ca motivele concedierii nu au legatura cu persoana salariatului.

    Art. 68 din Codul muncii, urmat de explicatia Desfiintarea locului de munca - concediere colectiva, contine eroare in insasi indicarea temeiului legal al incetarii CIM.

Art. 68 din Codul muncii este indicatorul cantitativ al concedierilor colective prin stabilirea numarului de posturi ce trebuie desfiintate intr-un interval de timp determinat, pentru a putea califica o concediere drept concediere colectiva.


    Temeiul legal al incetarii CIM ramane in aceasta situatie tot art. 65 din Codul muncii, ce poate fi eventual coroborat cu art. 68 din Codul muncii pentru a surprinde si aspectul cantitativ al concedierii (desi in practica s-a optat cel mai adesea pentru coroborarea cu art. 66 din Codul muncii).

    Art. 81 alin. (1) din Codul muncii, urmat de explicatia Demisie la cererea salariatului, cu preaviz contine o eroare de exprimare, avand in vedere faptul ca demisia nu poate fi decat rodul exprimarii in scris a dorintei salariatului de a inceta raportul de munca. Totodata contine si o inexactitate juridica, intrucat acest temei ar putea fi coroborat cu prevederea de la alin. (7) al aceluiasi articol, respectiv cu referirea la incetarea ca urmare a expirarii preavizului acordat de salariat.

    Art. 81 alin. (7) din Codul muncii, urmat de explicatia Demisie la data expirarii termenului de preaviz sau la data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la termenul respectiv. in practica, acest temei legal se utilizeaza in special in situatia demisiei, urmata de renuntarea angajatorului la preaviz (total sau partial).

    Pentru clarificarea tuturor acestor situatii si avand in vedere ca in cel mai scurt timp REVISAL va sta la baza unor probe scrise, in litigiile de munca, va recomandam sa faceti clarificarile cuvenite in rubrica Explicatie: motivul concret al incetarii CIM.

Ce consecinte apar la nencheierea CCM la nivel de unitate?

In cazul in care societatea, in urma negocierii, a decis sa se supuna Codului muncii, neincheind CCM la nivel de unitate, vom vedea daca este obligatorie reluarea reinitierii negocierii, la cat timp si in baza a ce articole.

Solutia:

Potrivit art. 229 alin. (2) din Codul muncii negocierea colectiva la nivel de unitate este obligatorie, cu exceptia cazului in care angajatorul are incadrati mai putin de 21 de salariati.

Aceasta prevedere este reluata si de art. 129 alin. (1) din Legea 62/2011 a dialogului social care prevede ca negocierea colectiva este obligatorie numai la nivel de unitate, cu exceptia cazului in care unitatea are mai putin de 21 de angajati. Initiativa negocierii apartine angajatorului sau organizatiei patronale (art. 129 alin. (2)).

Angajatorul sau organizatia patronala initiaza negocierea colectiva cu cel putin 45 de zile calendaristice inaintea expirarii contractelor colective de munca sau a expirarii perioadei de aplicabilitate a clauzelor stipulate in actele aditionale la contractele colective de munca (art. 129 alin. (3)).

In cazul in care angajatorul sau organizatia patronala nu initiaza negocierea, aceasta va incepe la cererea scrisa a organizatiei sindicale reprezentative sau a reprezentantilor angajatilor, in termen de cel mult 10 zile calendaristice de la comunicarea solicitarii(art. 129 alin. (4)). Alin. (5) al aceluiasi articol prevede ca durata negocierii colective nu poate depasi 60 de zile calendaristice decat prin acordul partilor.

De asemenea, art. 141 alin. (3) din acelasi act normativ stabileste ca in cazul in care intr-o unitate nu exista un contract colectiv de munca, partile pot conveni negocierea acestuia in orice moment.


Totodata, art. 217 alin. (1) lit b) din Legea 62/2011 prevede ca refuzul angajatorului de a incepe negocierea contractului colectiv de munca constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 5.000 lei si 10.000 lei.

Asadar, orice unitate care are mai mult de 20 de angajati are obligatia negocierii CCM nu si a incheierii CCM, iar in situatia in care in urma negocierii nu se incheie un CCM, negocierile vor putea fi reluate oricand angajatorul neavand posibilitatea de a refuza negocierea.

Inregistrare ReviSal: Data inregistrarii incetarii CIM in ReGES

Va ofer, prin cele ce urmeaza, o serie de informatii utile cu privire la modul de operare in ReviSal si la eventualele probleme care se ivesc in ce priveste inscrierea datei de incetare CIM.

Astfel, elementele prevazute la art. 3 alin. (2) lit. i) din H.G. nr. 500/2011, modificata si completata, se inregistreaza in registru la data incetarii contractului individual de munca/la data luarii la cunostinta a evenimentului ce a determinat, in conditiile legii, incetarea contractului individual de munca. Aceasta este prevederea legala. Probabil va intrebati care este scopul invocarii textului art. 4 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 500/2011, citat mai sus.
    Este extrem de important a stabili ce situatii de incetare se inregistreaza in ReGES si la ce moment, avand in vedere faptul ca necompletarea elementelor contractului individual de munca conform art. 3, respectiv netransmiterea registrului in termenele prevazute la art. 4 din H.G. nr. 500/2011, modificata si completata, se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 8.000 lei.
    Dar in ce situatii se aplica regula inregistrarii la data incetarii CIM si cand se are in vedere data luarii la cunostinta a evenimentului?
    La o prima vedere, concluziile rezulta din gradul de manifestare a vointei angajatorului in procesul de incetare a CIM. Astfel, daca in situatia concedierii, suntem in prezenta manifestarii vointei unilaterale a angajatorului in sensul incetarii raportului juridic de munca, putem spune ca regula ca inregistrarea se efectueaza la data incetarii CIM.
    Daca avem in vedere demisia sau incetarea CIM prin acordul partilor, prin natura procedurilor premergatoare incetarii CIM, angajatorul ia cunostinta si poate influenta in mod direct data incetarii contractului individual de munca, ceea ce atrage obligatia de inregistrare in ReGES la data incetarii.
    Dar care ar fi sfera de aplicare a sintagmei data luarii la cunostinta a evenimentului ce a determinat incetarea?


    in primul rand, evenimentul este un fapt independent de vointa angajatorului:
- la data decesului salariatului;
- data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de declarare a mortii sau a punerii sub interdictie;
- data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti a condamnarii la executarea unei pedepse privative de libertate;
- data retragerii de catre autoritatile sau organismele competente a avizelor, autorizatiilor ori atestarilor necesare pentru exercitarea profesiei;
- data interzicerii judecatoresti a exercitarii unei profesii sau a unei functii.

    Ce tratament juridic, din punctul de vedere al obligatiei de inscriere in ReGES, va fi aplicat insa situatiilor de incetare de drept descrise mai jos?
- data indeplinirii cumulative a conditiilor de varsta standard si a stagiului minim de cotizare, ar trebui circumscris la o prima vedere regulii de inscriere la data incetarii CIM, avand in vedere ca Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice reglementeaza transparent conditiile de pensionare.
Singurul element care ar pune in imposibilitate pe angajator sa estimeze data indeplinirii conditiilor de pensionare pentru limita de varsta este insa stagiul de cotizare care, din diverse motive, poate sa nu fie evidentiat in mod clar in carnetul de munca, respectiv celelalte documente utile la stabilirea vechimii in munca, respectiv a stagiului de cotizar.
    Pentru acest motiv ambele ipoteze reglementate de art. 56 alin. (1) lit. c) (data indeplinirii cumulative a conditiilor de varsta standard si a stagiului minim de cotizare si data comunicarii deciziei de pensie anticipata, de invaliditate …) par a fi supuse mai degraba obligatiei de inscriere in REVISAL la data luarii la cunostinta a incetarii.
    Aceasta solutie pare a fi insa contrazisa de faptul ca, dupa indeplinirea conditiilor de pensionare pentru limita de varsta, salariatul nu poate fi mentinut in activitate in baza aceluiasi CIM (care a incetat de drept), acest fapt constituind o prestare a muncii fara incheierea in scris a unui nou contract de munca.

Sfat!
    Consider ca numai o clarificare a conditiilor de pensionare, anterior incetarii CIM prin indeplinirea conditiilor de pensionare pentru limita de varsta, ar feri angajatorul de savarsirea a 2 posibile fapte contraventionale:

- primirea la munca fara forme legale a salariatului respectiv, dupa data indeplinirii conditiilor de pensionare pentru limita de varsta, respectiv neinregistrarea in ReGES a incetarii in termenul prevazut de lege.
- constatarea nulitatii absolute a contractului individual de munca, de la data la care nulitatea a fost constatata prin acordul partilor sau prin hotarare judecatoreasca definitiva.
    In situatia constatarii nulitatii prin acordul partilor, data incetarii CIM este recomandabil sa fie stabilita prin conventia incheiata de parti, fie prin indicarea acesteia, fie prin stabilirea datei in care conventia va produce efecte (intra in vigoare), acest termen fiind si termenul de inregistrare in ReGES este data incetarii CIM.
    In celelalte situatii reglementate de art. 56 din Codul muncii, in functie de modalitatea de stabilire a datei incetarii CIM, ar curge si termenul de transmitere a registrului.

Sfat!

    Ca regula, ori de cate ori angajatorul nu a cunoscut imprejurarea care determina incetarea CIM se poate sustine ca obligatia de transmitere a REVISAL nu s-a nascut. Aceasta sustinere nu trebuie sa se bazeze pe propria culpa a angajatorului si ar trebui probata, pe cat posibil.

Modul de retribuire pentru cumul de functii!

Orice salariat are dreptul de a cumula mai multe functii, la angajatori diferiti sau la acelasi angajator, in baza unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea (art. 35 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii , republicata). Fac exceptie de la aceste prevederi situatiile in care prin lege sunt prevazute incompatibilitati pentru cumulul unor functii.

Codul muncii nu distinge intre diferitele tipuri de contracte de munca incheiate de o singura persoana, asadar acestea pot fi, dupa caz, cu norma intreaga sau cu timp partial, pe perioada nedeterminata sau pe perioada determina, la angajatori diferiti sau la acelasi angajator.

Astfel, un salariat poate avea doua sau mai multe contracte individuale de munca si cate o fisa de post aferenta fiecarui contract de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea. Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca (art. 159 alin. (1) din Codul muncii ). Pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani, care se plateste cel putin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca, in contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern, dupa caz.

Deasemenea, salariatul in cauza este indreptatit sa primeasca si toate celelelalte drepturi  acordate la nivelul unitatii in care salariatul isi presteaza munca care decurg din contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil la nivelul unitatii.

Totusi, in ceea ce priveste acordarea tichetelor de masa, potrivit prevederilor art. 35 din HG 5/1999 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul cumulului de functii, tichetele de masa pot fi acordate numai de catre angajatorii unde salariatii in cauza isi au functia de baza, potrivit legii. Obligativitatea declararii functiei de baza rezulta din interpretarea prevederilor art.7 pct. 3 din Legea 571/2003 – Codul fiscal , cu modificarile si completarile ulterioare, care incumba salariatului obligatia declararii functiei considerata a fi functie de baza.

Aceasta restrictie opereaza si in situatia deducerii personale, unde, potrivit prevederilor art.56 din Codul fiscal , cu modificarile si completarile ulterioare, persoanele fizice prevazute la art. 40 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Codul fiscal au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub forma de deducere personala acordata pentru fiecare luna a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se afla functia de baza.

In acest context, o persoana poate avea doua sau mai multe contracte individuale de munca, cu exceptia situatiilor in care prin lege sunt prevazute incompatibilitati pentru cumulul unor functii,   beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea, raportat la functia pe care o ocupa si drepturile salariale aferente acesteia, precum si de celalalte drepturi ce decurg din raporturile de munca, cu exceptiile mentionate mai sus

Care sunt concediile medicale care nu necesita stagiu de cotizare?

Conform prevederilor art. 7 din OUG 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare, stagiul minim de cotizare pentru acordarea indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca, este de o luna realizata in ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acorda concediul medical.

Deasemenea,  potrivit art. 12 alin. (1) din Normele de aplicare a prevederilor OUG 158/2005, aprobate prin Ordinul 60/2006 , cu modificarile si completarile ulterioare, se considera o luna de stagiu de cotizare realizat in ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acorda concediul medical situatia in care sunt realizate cel putin 22 de zile de stagiu de cotizare.

Conform art. 8 alin. (1) din OUG 158/2005, stagiul de cotizare in sistemul de asigurari sociale de sanatate se constituie din insumarea perioadelor pentru care s-a achitat contributia pentru concedii si indemnizatii de catre angajator sau, dupa caz, de catre asigurat, respectiv de catre fondul de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale sau bugetul asigurarilor pentru somaj.

Se asimileaza stagiului de cotizare in sistemul de asigurari sociale de sanatate perioadele in care asiguratul beneficiaza de concediile si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate.

De asemenea se asimileaza stagiului de cotizare in sistemul de asigurari sociale de sanatate si perioadele in care asiguratul:
a) a beneficiat de pensie de invaliditate;
b) a urmat cursurile de zi ale invatamantului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normala a studiilor respective, cu conditia absolvirii acestora.
c) a beneficiat de concediu si indemnizatie pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, respectiv perioadele in care persoanele asigurate au beneficiat de drepturile prevazute la art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Totodata, potrivit prevederilor art. 9 din OUG 158/2005 , cu modificarile si completarile ulterioare asiguratii au dreptul la concediu si indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca, fara conditii de stagiu de cotizare, in cazul urgentelor medico-chirurgicale, tuberculozei, bolilor infectocontagioase din grupa A, neoplaziilor şi SIDA. Lista cuprinzand urgentele medico-chirurgicale, precum si bolile infectocontagioase din grupa A este stabilita prin hotarare a Guvernului, respectiv prin Hotararea de Guvern 1186/2000.

Baza de calcul a indemnizatiilor acordate potrivit prevederilor art. 2 din OUG 158/2005 , cu modificarile si completarile ulterioare este stabilita la art. 10 din actul normativ mentionat si se determina ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, pana la limita a 12 salarii minime brute pe tara lunar, pe baza carora se calculeaza contributia pentru concedii si indemnizatii.

In situatia in care la stabilirea celor 6 luni din care se constituie baza de calcul al indemnizatiilor se utilizeaza perioadele asimilate stagiului de cotizare, veniturile care se iau în considerare sunt:

a) indemnizatiile de asigurări sociale de care au beneficiat asiguratii, prevazute la art. 8 alin. (2) din ordonanta de urgenta;
b) salariul de baza minim brut pe tara din perioadele respective, pentru situatiile prevazute la art. 8 alin. (3) lit. a) şi b) din ordonanta de urgenta;
c) indemnizatia lunara pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, potrivit OUG 148/2005 , respectiv indemnizatia pentru cresterea copilului cu handicap cu varsta cuprinsa intre 3 si 7 ani, potrivit Legii nr. 448/2006 , republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru situatiile prevăzute la art. 8 alin. (3) lit. c) din ordonanta de urgenta.

Prevederile alin. (1) al art. 10 se aplica si in cazul pensionarilor de invaliditate gradul III, al pensionarilor nevazatori, pe perioada in care se afla in situatiile prevazute la art. 1 alin. (1) lit. A şi B şi alin. (2) lit. c) şi d) din ordonanta de urgenta.

In cazul in care stagiul de cotizare este mai mic de o luna, pentru situatiile prevazute la art. 9 si 31 din OUG 158/2005 , cu modificarile si completarile ulterioare, baza de calcul a indemnizatiilor o constituie venitul lunar din prima luna de activitate pentru care s-a stabilit sa se plateasca contributia, cu respectarea prevederilor art. 10 alin. (2).

Din duratele de acordare a concediilor medicale, exprimate in zile calendaristice, se platesc zilele lucratoare, iar la stabilirea numarului de zile ce urmeaza a fi platite se au in vedere prevederile legale cu privire la zilele de sarbatoare declarate nelucratoare, precum si cele referitoare la stabilirea programului de lucru, prevazute prin contractele colective de munca.
Normele de aplicare a OUG 158/2005 , aprobate prin Ordinul 60/2006 cu modificarile si completarile ulterioare contin exemple concrete de stabilire a stagiului de cotizare, la art. 13, precum si exemple de calculare a cuantumului indemnizatiilor de asigurari sociale de sanatate, la art. 73-74.

In speta dvs, apreciem ca puteti acorda concediu medical si plati indemnizatie de asigurari sociale de sanatate fara indeplinirea stagiului minim de cotizare, doar daca potrivit codului inscris pe certificatul medical boala este una dintre cele prevazute la art. 9 din OUG 158/2005 , cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv in HG 1186/2000 , situatie in care baza de calcul a indemnizatiei o constituie venitul lunar din prima luna de activitate a salariatului in cauza, sau in situatia in care salariatul in cauza s-a aflat in ultimele 12 luni in perioade asimilate stagiului de cotizare in conformitate cu prevederile art. 8 alin. (3), baza de calcul fiind calculata, dupa caz, la nivelul stabilit la art. 10 alin. (2) din OUG 158/2005 , cu modificarile si completarile ulterioare. 

Avantajele in natura intra in calculul indemnizatiei de concediu de odihna?

Potrivit art. 150 din Codul muncii republicat, pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca.

Prevederile Codului muncii stabilesc si o baza de calcul a indemnizatiei aferente concediului de odihna. Astfel, valoarea indemnizatiei de concediu de odihna va fi stabilita ca medie zilnica a drepturilor salariale din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu.

Din reglementarile amintite desprindem urmatoarele concluzii:

Valoarea indemnizatiei are un prag minimal, raportat la cuantumul unor venituri salariale stabilite cum ar fi salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent.

Acestea sunt venituri stabilite contractual, pe calea negocierilor colective sau individuale, si nu sunt supuse, de regula, unor fluctuatii lunare care sa genereze dificultati in stabilirea bazei de calcul.

In categoria veniturilor mentionate mai sus intra urmatoarele sume de bani (considerate sporuri cu caracter permanent):
- salariile de merit;
- indemnizatiile de conducere;
- sporul de vechime;
- sporul de izolare.

Nu sunt considerate sporuri cu caracter permanent si nu intra in baza de calcul a indemnizatiei de concediu, decat in masura in care partile convin in mod expres in acest sens, urmatoarele categorii de sporuri:
- sporul aferent orelor suplimentare;
- sporul pentru munca desfasurata in timpul noptii.

Premiile acordate de angajator, diferentele de venituri realizate in plus sau in minus de salariati nu afecteaza, de regula, cuantumul indemnizatiei, Partile pot conveni, prin negociere, ca in baza de calcul a indemnizatiei sa fie introduse si alte sume acordate aleator, intrucat prevederile Codului muncii au un caracter minimal in ceea ce priveste drepturile salariatilor. Partile nu vor putea negocia mai putin decat prevede art. 150 alin. (1) din Codul muncii , republicat.

Drepturile luate in calcul sunt cele cuvenite prin negociere colectiva sau individuala si nu pot fi mai mici decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent.

Stabilirea bazei de calcul prin fixarea criteriilor de alcatuire poate fi utila in cazul in care in lunile anterioare celei in care se efectueaza concediul de odihna salariatul s-a aflat in situatii care ii afecteaza nivelul si natura juridica a veniturilor, cum ar fi, spre exemplu:
- salariul diminuat pe motive disciplinare;
- concediul pentru incapacitate temporara de munca;
- concediu fara salariu;
- concediu pentru formare profesionala cu scoatere din productie pe durata caruia salariatul beneficiaza de o indemnizatie.

Pentru stabilirea cuantumului indemnizatiei se calculeaza media zilnica a drepturilor cu caracter permanent mentionate din ultimele 3 luni anterioare celei in care se efectueaza concediul si se inmulteste cu numarul de zile de concediu.

Se compara cuantumul indemnizatiei astfel stabilit cu salariul de baza, sporurile si indemnizatiile permanente cuvenite pentru perioada concediului, potrivit contractului de munca. Valoarea indemnizatiei acordate va fi cea mai favorabila dintre cele comparate.

In concluzie, avand in vedere ca avantajele in natura nu se datoreaza unui spor cu caracter permanent, pentru calculul indemnizatiei CO va veti raporta la salariul de baza si nu la venitul brut total rezultat din acordarea unor zile de concediu de odihna. Prin urmare salariatul va beneficia de o indemnizatie de concediu de odihna in suma echivalenta cu suma ce i s-ar fi cuvenit daca in perioada zilelor de CO ar fi lucrat.

Cerintele minime de SSM pentru un loc de munca in aer liber

Daca unitatea pe care o conduceti prevede si locuri de munca in aer liber, atunci, in calitate de angajator, aveti obligatia legala de a asigura respectarea urmatoarelor cerinte de securitate si sanatate in munca:

- Locurile de munca in aer liber trebuie sa fie amenajate pe cat posibil astfel incat lucratorii:

- sa fie protejati impotriva conditiilor meteorologice nefavorabile si, daca este necesar, impotriva caderii obiectelor;

- sa nu fie expusi unui nivel de zgomot daunator, nici unor influente exterioare vatamatoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;

- sa isi poata parasi posturile de lucru rapid in eventualitatea vreunui pericol sau sa poata primi rapid asistenta;

- sa nu poata aluneca sau cadea.

Locurile de munca in aer liber trebuie sa fie iluminate corespunzator cu un sistem de iluminat artificial, daca lumina naturala nu este suficienta.

Posturile de lucru, caile de circulatie si alte zone sau instalatii in aer liber, utilizate sau ocupate de lucratori in cursul activitatii lor, trebuie sa fie organizate astfel incat pietonii sau vehiculele sa circule in conditii de securitate.

Caile de circulatie in aer liber, inclusiv treptele, scarile fixe, cheiurile si rampele de incarcare trebuie sa fie amplasate si dimensionate astfel incat sa asigure un acces usor, sigur si adecvat pentru pietoni si vehicule fara a pune in pericol lucratorii aflati in vecinatatea acestor cai de circulatie.

Daca locurile de munca in aer liber includ zone periculoase in care, data fiind natura activitatii, exista riscul caderii lucratorului sau a unor obiecte, trebuie respectate urmatoarele cerinte:

- zonele periculoase trebuie marcate clar;
- trebuie luate masuri corespunzatoare pentru a proteja lucratorii care sunt autorizati sa patrunda in zonele periculoase;
- locurile de munca trebuie sa fie prevazute cu dispozitive care sa preintampine patrunderea lucratorilor neautorizati in zonele periculoase.

Daca la locurile de munca in aer liber se folosesc scari rulante si transportoare, trebuie luate urmatoarele masuri:
- scarile rulante si transportoarele trebuie sa functioneze in conditii de securitate;
- scarile rulante si transportoarele trebuie prevazute cu dispozitive de securitate necesare si dotate cu dispozitive de oprire de urgenta accesibile si usor de identificat.

Daca la locurile de munca in aer liber exista cheiuri si rampe de incarcare, trebuie luate urmatoarele masuri:

- cheiurile si rampele de incarcare trebuie sa corespunda dimensiunilor incarcaturilor care se transporta;

- cheiurile de incarcare trebuie sa aiba cel putin un punct de iesire;

- daca este posibil din punct de vedere tehnic, docurile care depasesc o anumita lungime trebuie sa aiba cate un punct de iesire la fiecare capat;

SSM: Evaluarea riscurilor ! Nu uitati urmatoarele lucruri

Realizarea evaluarilor de risc presupune cunoasterea anumitor informatii, precum si strangerea unei documentatii specifice. Astfel, va supunem atentiei urmatoarea lista de control care defineste foarte clar pasii pe care trebuie sa-i aveti in vedere:

- descriere sumara a postului de lucru sau a zonei evaluate;
- liste utilizate pentru verificarea sau supravegherea postului de lucru;
- lista de masuri pentru monitorizarea ulterioara a evaluarii de risc;
- numarul si tipul lucratorilor (sex, varsta, grupuri sensibile la riscuri specifice);
- verificari medicale necesare;
- lista echipamentului individual de protectie (EIP) necesar pentru un post sau zona de lucru;
- documentatia cu privire la EIP (manuale de utilizare, inspectii periodice etc.);
- inventarul substantelor chimice si fisele tehnice de securitate relevante;
- rapoarte cu privire la supravegherea tehnica a echipamentului de munca;
- cartile tehnice sau instructiunile de utilizare a echipamentelor, utilajelor si instalatiilor;
- rapoartele inspectiilor initiale si periodice pentru echipamente, utilaje si instalatii;
- prevenirea incendiilor si alte planuri in caz de urgenta (de ex. in caz de cutremur, inundatii);
- instruire specializata necesara;
- semnalizarea de securitate si sanatate si restrictii de acces;
- rapoarte ale sesiunilor de instruire (continut, program, lista participantilor etc.);
- planul de situatie;
- regulament intern si instructiuni de lucru.

Util
Documentatia recomandata serveste in scopuri interne, ca baza pentru instruirea periodica a lucratorilor. Este important si mai ales necesar ca orice lucrator sa fie informat cu privire la pericolele si masurile de la postul de lucru.

Mai mult, se recomanda folosirea documentatiei pentru realizarea listelor de verificare care reprezinta un instrument simplu pentru stabilirea de proceduri de supraveghere a conditiilor de securitate si sanatate la postul de lucru.
---

O evaluare de risc trebuie sa fie:

- sistematica - urmeaza o procedura definitiva, respectiv o metodologie definita si logica. Punctul de plecare este reprezentat printr-o examinare initiala (analiza situatiei curente), care releva situatia unitatii din punctul de vedere al SSM;
evaluarea riscurilor, documentatie, procedura
- cuprinzatoare - pentru a aloca prioritati masurilor recomandate.

Aria de acoperire si nivelul de detaliu al unei evaluari de risc trebuie sa respecte mereu gravitatea si probabilitatea riscurilor profesionale. Pentru aceasta, trebuie sa se arate ca se iau in considerare pericolele general recunoscute dintr-o ramura industriala. Trebuie insa sa se demonstreze ca s-au avut in vedere si constatarile concrete de pe teren, la un moment dat;

- adecvata - in ceea ce priveste gravitatea si probabilitatea pericolelor;
- documentata - pentru a demonstra ca masurile recomandate se bazeaza pe dovezi

Obligatiile angajatorului fata de salariat la desfiintarea societatii

Va punem la dispozitie, prin cele ce urmeaza, un model de decizie de incetare a activitatii necesar in cazul in care o societate cu un singur angajat se dizolva.

Salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor beneficiaza de masuri active de combatere a somajului si pot beneficia de compensatii in conditiile prevazute de lege si de contractul colectiv de munca aplicabil.

Cum nu avem detaliile dizolvarii societatii apreciem ca angajatorul inceteaza contractele de munca ale salariatilor in temeiul dispozitiilor art. 65 din Codul muncii pentru motive care nu tin de persoana salariatului.

In vederea incetarii contractelor se emite documentul de preavizare a concedierii. Persoanele concediate beneficiaza de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucratoare, art. 75 din Codul muncii, republicat.


documentele modele, se gasesc in format word pe pagina oamenii au nevoie de informatii resurse umane.

CIM pe durata determinata cu practicantul!

Analizam astazi cazul in care un angajat urmeaza sa efectueze mai multe luni de practica in alta tara. Societatea incheie un contract cu unitatea de invatamant in cadrul careia se va efectua practica. La finalul perioadei de practica, salariata in cauza trebuie sa demonstreze ca a fost remunerata in tot acest timp de societatea din Romania. Vom preciza astfel cadrul legal pentru aceste plati.

Solutia:

Activitatea de practica este reglementata de Legea 258/2007 privind practica elevilor si studentilor.

Conform art. 4 alin. (1) din acest act normativ, practica elevilor si studentilor se organizeaza si se desfasoara pe baza unui contract-cadru de colaborare sau a unei conventii, dupa caz, incheiata intre organizator si partenerul de practica.

Organizatorul de practica este, potrivit art. 3, unitatea sau institutia de invatamant preuniversitar, respectiv Universitatea, care desfasoara activitati instructiv-educative si formative iar partenerul de practica este o societate comerciala, o institutie centrala ori locala sau orice alta persoana juridica ce desfasoara o activitate in corelatie cu specializarile cuprinse in nomenclatorul Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului si care poate participa la procesul de instruire practica a studentilor si elevilor (respectiv societatea dvs.).

In consecinta, activitatea de practica poate fi desfasurata in baza unui contract-cadru de colaborare sau a unei conventii, dupa caz, incheiata intre organizator si partenerul de practica, contract pe care sustineti ca l-ati incheiat.

Practicantii pot fi platiti de partenerul de practica numai daca incheie cu acesta un contract individual de munca in baza art. 21 din Legea 258/2007 potrivit caruia pe perioada de practica, partenerul de practica il poate angaja pe practicant, conform legislatiei in vigoare, pe baza unui contract de munca pe durata determinata, prin negocierea remuneratiei.


Asadar, in calitate de partener de practica puteti incheia un contract de munca pe durata determinata cu studentul.

Conform art. 23 si 24 din Legea 258/2007 , organizatorii de practica, unitati si institutii de invatamant, beneficiaza de o subventie financiara suplimentara, echivalenta cu 5% din alocatia anuala pentru fiecare elev sau student. Sumele sunt utilizate exclusiv pentru organizarea si desfasurarea practicii.

Unitatile si institutiile de invatamant aloca partenerului de practica suma aferenta activitatii de practica pentru fiecare elev sau student, pe baza de contract.

Concediu de risc maternal, riscuri !

Vom stabili mai jos in ce masura poate angajatorul sa aprobe concediul de risc maternal in cazul unei gravide cu probleme, la recomandarea medicului, in conditiile in care la locul de munca nu s-au identificat riscuri pentru sanatatea/securitatea sa sau a sarcinii.

Solutia:

Angajatorului ii revine obligatia sa modifice in mod corespunzator conditiile/orarul de munca, ori sa repartizeze la alt loc de munca salariatele gravide, lauze sau care alapteaza care desfasoara activitate ce prezinta riscuri pentru sanatatea sau securitatea lor ori repercusiuni asupra sarcinii si alaptarii, conform recomandarii medicului de medicina muncii sau a medicului de familie in concordanta cu dispozitiile art. 9 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca, cu modificarile si completarile ulterioare.

In cazul in care din motive justificate angajatorul nu poate indeplini aceste obligatii, salariatele au dreptul la concediu de risc maternal, in conformitate cu dispozitiile art. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 96/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.

Totodata, potrivit art. 58 din Normele de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, aprobate prin OMS si OPCNAS 60/32/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, certificatele de concediu de risc maternal se elibereaza de medicul de familie sau medicul de specialitate obstetrica-ginecologie, cu avizul medicului de medicina muncii, pe perioade de maximum 30 de zile calendaristice, pe o durata totala de maximum 120 de zile calendaristice, in intregime sau fractionat, asiguratelor gravide, asiguratelor care au nascut recent sau care alapteaza.

Asadar, certificatele de concediu de risc maternal se elibereaza de medicul de familie sau medicul de specialitate obstetrica-ginecologie, cu avizul medicului de medicina muncii.

De asemenea, art. 17 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 537/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede ca indemnizatia de risc maternal se plateste salariatei, la cerere, pe baza certificatului medical care se elibereaza de medicul de familie sau de medicul specialist, cu avizul medicului de medicina muncii.


Alin. (6) din acelasi articol mentioneaza ca indemnizatia de risc maternal se plateste cu conditia ca, prin grija angajatorului, medicul de medicina muncii care a efectuat evaluarea prevazuta la art. 5 din ordonanta de urgenta sa vizeze certificatul medical, in caseta "Cod diagnostic", sub semnatura, parafa si stampila, cu privire la imposibilitatea indeplinirii de catre angajator a obligatiilor prevazute de lege si la motivul pentru care nu a putut fi evitata acordarea acestei prestatii, iar conform alin.
(7) nerespectarea prevederilor alin. (6) atrage raspunderea angajatorului, in conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare.

Controlul corectitudinii completarii certificatelor medicale pentru concediu de risc maternal se efectueaza de serviciile specializate sau de persoanele imputernicite din directiile teritoriale de sanatate publica, in conformitate cu dispozitiile art. 17 alin. (8) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 96/2003.

Prin urmare, medicul de medicina avizeaza certificatele medicale pentru risc maternal dupa cum rezulta si din specificatiile cuprinse in formularul certificatului de concediu medical aprobat prin O.M.S. si O.P.C.N.A.S. nr. 233/125/2006 pentru aprobarea modelului unic al certificatului de concediu medical si a instructiunilor privind utilizarea si modul de completare a certificatelor de concediu medical pe baza carora se acorda indemnizatii asiguratilor din sistemul asigurarilor sociale de sanatate.

Astfel, la art. 47 din Anexa 2: Instructiuni privind utilizarea si modul de completare a certificatelor de concediu medical la O.M.S. si O.P.C.N.A.S. nr. 233/125/2006 se precizeaza aviz concediu de risc maternal: cuprinde numele, semnatura si codul de parafa al medicului de medicina muncii care a participat la evaluarea locului de munca si care confirma riscul maternal.

Asadar, viza medicului de medicina muncii pe certificatul de concediu medical presupune confirmarea riscului maternal.

Pentru plata indemnizatiei de risc maternal nu se cere aprobarea angajatorului, ci este necesara eliberarea certificatului de concediu de risc maternal de medicul de familie sau medicul de specialitate obstetrica-ginecologie cu viza medicului de medicina muncii, astfel incat odata cu aceasta viza se naste obligatia platii indemnizatiei de concediu de risc maternal.

In lipsa existentei riscurilor pentru sanatatea sau securitatea salariatei ori repercusiuni asupra sarcinii si alaptarii, medicul de medicina muncii nu va viza certificatul de concediu medical.

Apreciem astfel ca angajatorul poate fi tras la raspundere pentru plata indemnizatiei in lipsa completarii certificatului de concediu medical potrivit legii si a lipsei vizei medicului de medicina muncii care confirma riscul maternal si nu in conditiile in care certificatul medical este completat si avizat in conformitate cu cerintele legii. In schimb, pentru nerespectarea modului de acordare a concediilor medicale apreciem ca raspunzatori sunt medicii care pentru aceasta neregularitate pot fi cercetati de catre comisiile de disciplina din cadrul colegiilor medicilor.

Somajul tehnic - Masura legala temporara pentru angajatori in caz de criza

Somajul tehnic - Masura legala temporara pentru angajatori in caz de criza
 

Avantajele angajatorului pe perioada de somaj tehnic:

• isi reduce costurile generale intrerupand temporar activitatea firmei;
• ii pastreaza la dispozitia sa pe angajatii valorosi;
• isi micsoreaza cheltuielile cu salariile si contributiile sociale (poate plati doar 75% din salariile angajatilor.

Avantajele angajatului pe perioada de somaj tehnic:

• isi pastreaza locul de munca (nu este concediat, ci doar are contractul de munca suspendat);
• isi pastreaza calitatea de asigurat (in sistemul public de pensii, in sistemul asigurarilor pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate etc.
   

Conditii necesare pentru obtinerea CCC pentru al doilea copil

Care este procedura legala pentru salariat care plateste pensie alimentara pentru primul copil si solicita concediu crestere copil pentru cel de al doilea copil? Se mentioneaza faptul ca nu este casatorit cu mama celui de al doilea copil, dar copilul este pe numele salariatului.

Raspuns:
Conform art. 780 alin. (5) lit. a) din Noul Cod de procedura civila, nu sunt supuse executarii silite prin poprire sumele care sunt destinate unei afectatiuni speciale prevazute de lege si asupra carora debitorul este lipsit de dreptul de dispozitie.

Totodata, art. 728 alin. (7) din acelasi act normativ prevede ca alocatiile de stat si indemnizatiile pentru copii, ajutoarele pentru ingrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate in caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum si orice alte asemenea indemnizatii cu destinatie speciala, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmarite pentru niciun fel de datorii.

Conform art. 729 din Noul Cod de procedura civila, renuntarea la beneficiul dispozitiilor prevazute in articolele din prezenta sectiune, precum si urmarirea ori cesiunea facuta cu incalcarea acestor dispozitii sunt nule de drept.

Asadar, indemnizatiile pentru copii sunt sustrase oricaror urmariri, in caz contrar urmarirea fiind nula de drept.

Pe perioada suspendarii contractului individual de munca ca urmare a intrarii in concediul pentru cresterea copilului (CCC), salariatul nu va primi salariu, astfel incat nici angajatorul in calitate de tert poprit nu va mai putea face retinerea din salariu si plati catre persoana indreptatita suma datorata de salariat cu titlu de pensie de intretinere pentru primul sau copil.

Prin urmare, in situatia in care, in urma solicitarii concediului pentru cresterea copilului, salariatul devine beneficiarul indemnizatiei pentru cresterea celui de-al doilea copil, nu se va putea urmari aceasta indemnizatie de crestere a copilului pentru plata catre primul copil a pensiei de intretinere.


In ceea ce priveste conditiile necesare pentru obtinerea CCC acestea sunt prevazute de O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, astfel cum a fost aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 132/2011 si Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 111/2010, cu modificarile si completarile ulterioare.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 111/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, beneficiaza de drepturile prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, denumita in continuare ordonanta de urgenta, urmatoarele persoane, denumite in continuare persoane indreptatite:

a) oricare dintre parintii firesti ai copilului/copiilor;

b) oricare dintre sotii carora li s-a/s-au incredintat copilul/copiii in vederea adoptiei sau au adoptat copilul/copiii;

c) persoana care are copilul in plasament ori in plasament in regim de urgenta;

d) asistentul maternal profesionist, numai pentru copiii sai naturali ori adoptati;

e) persoana care a fost numita tutore.

Alin. (2) din acelasi articol prevede ca persoanele indreptatite prevazute la alin. (1) beneficiaza de drepturile prevazute de ordonanta de urgenta daca indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

a) se incadreaza in prevederile art. 2 alin. (1) sau, dupa caz, in prevederile art. 2 alin. (5) si (6) ori in prevederile art. 31 alin. (1) si ale art. 32 alin. (1) lit. c) si d) si alin. (2) din ordonanta de urgenta;

b) sunt cetateni romani sau, dupa caz, straini ori apatrizi;

c) au domiciliul sau resedinta in Romania, conform legii;

d) locuiesc in Romania impreuna cu copilul/copiii pentru care solicita drepturile si se ocupa de cresterea si ingrijirea acestuia/acestora;

e) indeplinesc obligatia prevazuta la art. 12 alin. (2), respectiv art. 38 din ordonanta de urgenta.


In situatia in care parintii copilului nu sunt casatoriti, dar copilul a fost recunoscut, indeplinirea conditiilor prevazute la alin. (2) se demonstreaza pe baza anchetei sociale efectuate de autoritatea tutelara, in conformitate cu alin. (3) al art. 1 din norme.

Acordarea alimentatiei de protectie! SSM

Daca trebuie incadrat la alta meserie, alt COR, va rog sa imi spuneti care este aceea? Puteti sa-mi comunicati meseriile care necesita si supliment alimentar (lapte suc) in Romania?

Raspuns:
Pana in anul 2006, anul intrarii in vigoare a prevederilor Legii 319/2006 in domeniul securitatii si sanatatii in munca erau aplicabile prevederile Legii protectiei muncii 90/1996 si Normele generale de protectia muncii aprobate prin ordinul 508/933/2006.

Art. 16 din Legea 90/1996 prevedea ca alimentatia de protectie se acorda, obligatoriu si gratuit, de catre persoanele juridice si fizice persoanelor care lucreaza in locuri de munca cu conditii grele si vatamatoare, pe baza normelor elaborate de Ministerul Sanatatii si Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

Astfel, in temeiul acestor prevederi legale au fost elaborate Normele generale de protectia muncii care cuprindeau un intreg capitol, in speta cap. XI, referitor la Acordarea materialelor igienico-sanitare si a alimentatiei de protectie.

Principiile cuprinse in Normele generale de protectia muncii, care au stat la baza acordarii alimentatiei de protectie sunt urmatoarele:

a) alegerea unor alimente care, prin continutul lor in substante nutritive (proteine, lipide, glucide, elemente minerale, vitamine), pot completa o ratie calorica insuficienta sau incorecta, dezechilibrele, carentele sau excesele alimentare;

b) urmarirea ca alimentele acordate sa asigure pastrarea structurii si functionalitatii organelor si sistemelor mai sensibile la agresivitatea agentului nociv din mediul de munca (ficat, rinichi, sistem nervos, gonade etc.);

c) urmerirea ca alimentele acordate sa asigure elementele necesare proceselor de conjugare a noxelor chimice in vederea eliminarii lor din organism (sulfoconjugare, cisteinoconjugare, glicocoloconjugare, glutamicconjugare, glicuronoconjugare, acetilare, metilare).

De asemenea, potrivit Normelor generale de protectia muncii criteriile pentru alegerea alimentelor care erau oferite ca supliment alimentar sunt:

- caracteristicile fiziologice ale persoanelor (tineri sub 21 ani, femei gravide sau care alapteaza, daca depun efort intens);
- intensitatea mare a efortului fizic si necesitatile alimentare suplimentare;
- natura agentilor nocivi (metale sau metaloizi, gaze sau vapori toxici etc.);
- organul tinta al toxicului (ficat, rinichi, sistem nervos etc.);
- starea de sanatate a persoanei respective si acceptabilitatea respectivului aliment;
- posibilitatea de achizitionare si de asigurare a alimentelor recomandate in tot cursul anului.

Asa cum afirmam anterior, incepand cu anul 2006, Legea 90/1996 si Normele generale de protectia muncii au fost abrogate acestea fiind inlocuite de Legea securitatii si sanatatii in munca 319/2006, Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006 aprobate prin Hotararea Guvernului 1425/2006 si de hotararile de Guvern privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca.

Astfel, in prezent modalitatea de acordare a alimentatiei de protectie  este reglementata in cadrul art. 14 din Legea securitatii si sanatatii in munca 319/2006, care prevede ca aceasta se acorda in mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori persoanelor care lucreaza in conditii de munca ce impun acest lucru si se stabileste prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca.

Acestea sunt singurele prevederi legale care fac referire la alimentele de protectie, modalitatea de acordare, principiile si criteriile de acordare intrand in sarcina angajatorului si fac obiectul contractului individual de munca si/sau al contractului colectiv de munca aplicabil la nivelul unitatii. In concluzie, apreciem ca lista locurilor de munca si a alimentelor de protectie trebuie stabilite de angajator, dupa evaluarea riscurilor la locurile de munca, la propunerea medicului de medicina muncii, cu consultarea salariatilor si incluse in contractul individual de munca si/sau contractul colectiv de munca de la nivelul unitatii.

In ceea ce priveste codul COR 723103 ales de dvs pentru functia de lucrator mecanic precizam ca acesta este aferent ocupatiei mecanic auto – si face parte din grupa minora 7231 mecanici de autovehiule cu urmatoarea descriere - mecanicii de autovehicule monteaza, instaleaza, intretin si repara motoare, echipamente mecanice si legate de autoturisme, camioane de livrare, motociclete si alte autovehicule. Din datele furnizate de dvs nu avem suficiente elemente pentru a aprecia daca alegerea acestui cod COR corespunde atributiilor functiei ocupata de salariatul incadrat in unitatea dvs.

Somajul tehnic!

Exista doua posibilitati in ceea ce il priveste pe angajatorul aflat in dificultate pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, respectiv:

1. fie trimite salariatii in somaj tehnic situatie in care este obligat sa le plateasca salariatilor ale caror contracte individuale de munca le-a suspendat o indemnizatie de 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat (art. 53 din Codul muncii, republicat);
2. fie reduce saptamana de lucru de la 5 la 4 zile cu reducerea corespunzatoare a salariului, pana la remedierea situatiei care a cauzat reducerea programului, dupa consultarea prealabila a sindicatului reprezentativ de la nivelul unitatii sau a reprezentantilor salariatilor, dupa caz.

    in prima situatie, pe durata reducerii si/sau a intreruperii temporare a activitatii, salariatii implicati in activitatea redusa sau intrerupta, care nu mai desfasoara activitate, beneficiaza de o indemnizatie, platita din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mica de 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat.

Pentru indemnizatia platita pe perioada in care salariatii au contractele individuale de munca suspendate pentru somaj tehnic se calculeaza, retin si vireaza toate contributiile sociale aferente veniturilor salariale cu exceptia contributiilor la sistemul asigurarilor pentru somaj.

De ce nu se calculeaza si contributiile la sistemul asigurarilor pentru somaj?

Conform art. 29616 lit. c6) din Codul fiscal se excepteaza de la plata contributiei de asigurari pentru somaj, veniturile aferente perioadei in care raporturile de munca sau de serviciu ale persoanelor care au incheiat astfel de raporturi sunt suspendate potrivit legii, altele decat cele aferente perioadei de incapacitate temporara de munca cauzata de boli obisnuite ori de accidente in afara muncii si perioadei de incapacitate temporara de munca in cazul accidentului de munca sau al bolii profesionale, in care plata indemnizatiei se suporta de unitate, conform legii.

in acelasi sens sunt si prevederile pct. 23 din Normele metodologice date in aplicarea art. 29616 din Codul fiscal potrivit carora, sunt exceptate de la plata contributiei de asigurari pentru somaj, veniturile aferente perioadei in care raporturile de munca sau de serviciu ale persoanelor care au incheiat astfel de raporturi sunt suspendate potrivit legii, altele decat cele aferente perioadei de incapacitate temporara de munca cauzata de boli obisnuite sau de accidente in afara muncii si perioadei de incapacitate temporara de munca in cazul accidentului de munca sau al bolii profesionale, in care plata indemnizatiei se suporta de unitate, conform legii, care se supun platii contributiei de asigurare pentru somaj.


intrucat, in perioada in care se acorda indemnizatia de minimum 75% din salariul de baza, contractele individuale de munca sunt suspendate, nu se datoreaza contributiile la sistemul asigurarilor pentru somaj.

in cea de-a doua situatie angajatorul practic trebuie sa constate o reducere a activitatii pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, iar dupa o perioada care depaseste 30 de zile lucratoare, va putea sa ia decizia reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe saptamana in conditiile prevazute de lege, si anume dupa consultarea prealabila a sindicatului reprezentativ de la nivelul unitatii sau a reprezentantilor salariatilor, dupa caz.

Totodata, in perioadele de reducere a activitatii, angajatorul are posibilitatea, in baza art. 122 alin. (3) din Codul muncii, de a acorda zile libere platite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate in urmatoarele 12 luni.

Astfel, angajatorul poate acorda salariatilor, in avans, zile libere platite, in cazul in care nu desfasoara intr-o anumita perioada activitate care sa necesite prezenta salariatilor, urmand ca ulterior salariatul sa desfasoare munca suplimentara care sa se compenseze in urmatoarele 12 luni. Prin urmare, angajatorul acorda mai intai zile libere, in contul carora va fi efectuata, in viitor, munca suplimentara. La acordarea zilelor libere trebuie sa aveti in vedere si faptul ca munca suplimentara poate fi efectuata numai cu acordul salariatului.

Prin urmare, solicitati acordul salariatului in momentul in care acordati zilele libere in avans.

    Asadar, contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului in cazul intreruperii sau reducerii temporare a activitatii, fara incetarea raportului de munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare (art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii republicat).

Pe durata reducerii si/sau a intreruperii temporare a activitatii salariatii se vor afla la dispozitia angajatorului, acesta avand oricand posibilitatea sa dispuna reinceperea activitatii.
Modalitatea in care salariatii urmeaza sa se afle la dispozitia angajatorului in cazul somajului tehnic nu este prevazuta de legiuitor, astfel incat aceasta se va putea stabili prin contractul colectiv de munca.

    Somajul tehnic se inregistreaza in Revisal?

    Perioada si cauzele de suspendare a contractului individual de munca, cu exceptia cazurilor de suspendare in baza certificatelor medicale, se inscriu in registrul general de evidenta a salariatilor (Revisal).

in cazul intreruperii temporare a activitatii, fara incetarea raportului de munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare (somaj tehnic), contractul individual de munca se suspenda la initiativa angajatorului in baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.

Codul muncii nu cuprinde dispozitii procedurale cu privire la suspendarea contractului individual de munca. in unele cazuri, cum este si cazul intreruperii sau reducerii temporare a activitatii, fara incetarea raportului de munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, suspendarea trebuie materializata intr-o decizie a angajatorului ce constituie temeiul inscrierilor in registrul general de evidenta a salariatilor.

Conform art. 4 alin. (1) lit. h) din Hotararea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidenta a salariatilor (Revisal), perioada si cauzele de suspendare a contractului individual de munca se inregistreaza in registru in termen de maximum 20 de zile lucratoare de la data suspendarii.

CAS-ul A fost majorat!

Va informam ca incepand cu data de 25 februarie 2013, contributiile minime pe care persoanele fizice trebuie sa le plateasca catre sistemul public de pensii s-au marit. Aceasta majorare are la baza cresterea salariului mediu utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale cu peste 100 lei,  prin Legea nr. 6/2013 a bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2013 care a intrat deja in vigoare.

Astfel, majorarea salariului mediu determina si cresterea bazei de calcul a contributiilor de asigurari sociale pentru persoanele fizice care obtin venituri din activitati independente. Potrivit normelor legale, acesti contribuabili datoreaza la sistemul de pensii o contributie de 31,3% din venitul declarat, adica venitul pentru care doresc sa se asigure.

Cu toate acestea, venitul declarat nu poate fi mai mic de 35% din castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, dar nici mai mare de echivalentul a de 5 ori castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat.

In 2012, cand salariul mediu era stabilit la 2.117 lei, baza de calcul pentru CASS era cuprinsa intre 741 de lei si putea ajunge pana la maxim 10.585 de lei.

Odata cu majorarea castigului salarial mediu la 2.223 lei, in 2013 venitul declarat la pensii va fi de minim 778 de lei si de maxim 11.115 lei.

In acelasi timp, cresterea bazei de calcul a CAS inseamna si cresterea contributiilor minime sau maxime pe care persoanele fizice trebuie sa le plateasca pentru a se asigura in sistemul public de pensii.

In 2013, aceasta valoare creste cu 12 lei, astfel incat persoanele fizice asigurate in sistemul public de pensii vor plati la CAS minim 244 de lei, iar suma maxima va fi de 3479 de lei.

salariat pensionar angajat cu timp partial

Vom stabili, prin randurile urmatoare, in ce masura un salariat pensionar angajat cu timp partial are dreptul la deducerea personala si daca in Declaratia 205 tipul de functie va fi 1 sau 2.


Solutia:

Calitatea de pensionar nu influenteaza drepturile salariatilor de a beneficia de deducere personala.

Deducerea personala se acorda la locul unde salariatul are functia de baza, asa incat problema acordarii se pune numai la locul de munca unde salariatul are functia de baza. Astfel, salariatul pensionar ca orice alt salariat, are dreptul la deducerea personala in conditiile Codului fiscal pentru veniturile din salarii la locul unde se afla functia de baza.

Conform Instructiunilor privind completarea si depunerea formularului 205 "Declaratie informativa privind impozitul retinut la sursa si castigurile/pierderile realizate, pe beneficiari de venit" aprobate prin OANAF 52/2012 pentru aprobarea modelului si continutului unor formulare prevazute la titlul III din Legea  571/2003 privind Codul fiscal cu modificarile si completarile ulterioare, declaratia se completeaza si se depune de catre platitorii de venituri care au obligatia calcularii, retinerii si virarii impozitului pe veniturile cu regim de retinere la sursa a impozitului, conform titlului III din Legea  571/2003 privind Codul fiscal , cu modificarile si completarile ulterioare.

Conform acestor instructiuni,  in Sectiunea V "Date informative privind impozitul pe veniturile din salarii" - se completeaza de catre platitorii de venituri din salarii, pentru fiecare persoana fizica care realizeaza venituri din salarii sau asimilate acestora, la functia de baza ori in afara functiei de baza.

La col. 4-8 se inscriu sumele stabilite la nivelul anului fiscal de referinta prin cumularea valorilor aferente fiecarei luni a perioadei impozabile, pe baza datelor din statele de salarii sau a altor documente prevazute de lege referitoare la fiecare beneficiar de venit, astfel:
Col. 1 - se completeaza pentru fiecare beneficiar de venit, inscriindu-se numele si prenumele persoanelor fizice pentru care platitorul a retinut impozit la sursa si/sau a efectuat plata veniturilor.

Col. 2 - se completeaza pentru fiecare beneficiar de venit, inscriindu-se codul numeric personal sau numarul de identificare fiscala atribuit de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala cu ocazia inregistrarii fiscale, dupa caz.

Col. 3 - se completeaza cu sintagma "Functia de baza" sau "In afara functiei de baza", dupa caz.
Rubrica se completeaza cu sintagma "Functia de baza", in situatia in care beneficiarul de venit realizeaza venituri din salarii sau asimilate acestora, la functia de baza, potrivit unui contract de munca ori unui statut special prevazut de lege.

Prin locul unde se afla functia de baza se intelege:
- pentru persoanele fizice angajate la un singur loc de munca, locul unde au incheiat contractul individual de munca sau alte documente specifice, potrivit legii;
- in cazul in care activitatea se desfasoara pentru mai multi angajatori, locul declarat de persoanele fizice angajate. Angajatul are obligatia sa declare numai angajatorului ales functia pe care o considera de baza, pentru un singur loc de munca, prin depunerea declaratiei pe propria raspundere. Declaratia pe propria raspundere nu reprezinta un formular tipizat.

Asadar, faptul ca un salariat obtine si venituri din pensii nu inseamna ca are o alta functie asa incat, daca in situatia expusa salariatul pensionar desfasoara activitate pentru un singur angajator, in declaratia 205 se inregistreaza la functia de baza.

Concediul de odihna este sau nu proportional cu timpul efectiv lucrat

Aceasta dispozitie legala nu mai este aplicabila, in ceea ce priveste concediul medical, dupa ce Curtea Europeana de Justitie, printr-o hotarare preliminara pronuntata la data de 20 ianuarie 2009, interpretand dispozitiile art. 7 din Directiva 2003/88, a declarat urmatoarele:

1) Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru trebuie interpretat in sensul ca nu se opune unor dispozitii sau unor practici nationale potrivit carora un lucrator aflat in concediu medical nu are dreptul la un concediu anual platit efectuat intr o perioada de concediu medical.

2) Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88 trebuie interpretat in sensul ca se opune unor dispozitii sau unor practici nationale care prevad ca dreptul la concediul anual platit se stinge la expirarea perioadei de referinta si/sau a unei perioade de report stabilite de dreptul national chiar si in cazul in care lucratorul s a aflat in concediu medical in toata perioada de referinta sau intr o parte din aceasta si incapacitatea sa de munca a continuat pana la incetarea raportului sau de munca, motiv pentru care nu a putut sa isi exercite dreptul la concediul anual platit.

3) Articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/88 trebuie interpretat in sensul ca se opune unor dispozitii sau unor practici nationale care prevad ca, la incetarea raportului de munca, nu se acorda nicio indemnizatie pentru concediul anual platit neefectuat lucratorului care s a aflat in concediu medical in toata perioada de referinta sau intr o parte din aceasta si/sau in toata perioada de report sau intr o parte din aceasta, motiv pentru care nu a putut sa isi exercite dreptul la concediul anual platit. Pentru calculul indemnizatiei mentionate, remuneratia obisnuita a lucratorului, care este cea care trebuie mentinuta in perioada de repaus ce corespunde concediului anual platit, este de asemenea determinanta.

De ce este obligatorie aceasta hotarare a Curtii Europene de Justitie?

Argumente:
Dreptul intern respectiv, art. 145 alin. (2) din Codul muncii , este in contradictie cu prevederile Directivei nr. 2003/88/CE, in interpretarea data de Curtea Europeana de Justitie, situatie, in care, in baza art. 148 alin. (2) din Constitutia Romaniei, se aplica prevederile directivei.

Art.148 alin.(2) din Constitutia Romaniei:
„Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”
Curtea Europeana de Justitie este o jurisdictie careia ii incumba misiunea de a asigura respectul dreptului comunitar in interpretarea si aplicarea tratatelor.
In sistemul institutional al comunitatii, Curtea Europeana de Justitie detine o putere suverana. Interpretand in ultima instanta tratatele, deciziile Curtii nu pot fi puse in discutie nici de statele membre, nici de celelalte institutii comunitare. De aceea, este admis ca jurisprudenta CEJ este izvor al dreptului comunitar, alaturi de legislatia primara si secundara.

Potrivit art. 234 (fost 177) din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, daca in fata unei instante dintr-un stat membru se ridica o chestiune legata de interpretarea dreptului comunitar, acea instanta poate (iar daca este vorba de o instanta suprema, a carei hotarare nu mai poate fi atacata potrivit procedurii nationale, este obligata) sa ceara Curtii Europene de Justitie sa se pronunte printr-o hotarare de interpretare asupra normei comunitare.

Asadar, s-a instituit un sistem de cooperare in cadrul caruia CEJ sa fie consultata de catre jurisdictiile nationale atunci cand acestea din urma, avand de aplicat o dispozitie a dreptului comunitar intr-un litigiu cu care sunt sesizate, trebuie sa stie daca aceasta dispozitie este valida sau sa precizeze sensul pe care inteleg sa i-l dea.

Interpretarea sau aprecierea asupra validitatii unei norme comunitare, data prin hotararea CEJ se impune atat pentru instanta respectiva cat si pentru toate celelalte instante care sunt chemate, in cadrul cailor de recurs nationale, sa se pronunte in acelasi litigiu, cat si altor instante in fata carora textul in cauza va fi invocat.

Tratatele comunitare nu contin nici o dispozitie conform careia ele ar trebui sa prevaleze asupra dreptului intern al statelor membre.

Din acest motiv s-ar putea sustine ca revine fiecarui stat membru sa fixeze el insusi nivelul la care dreptul comunitar ar trebui sa fie inserat in ordinea sa juridica. Unele jurisdictii nationale au inceput prin a decide ca in caz de conflict intre o norma comunitara si o norma interna, cea mai recenta ar trebui sa prevaleze. O asemenea abordare dadea statelor membre posibilitatea de a anihila efectele dreptului comunitar, edictand reguli interne cu valoare juridica superioara sau chiar egala cu a normelor comunitare.

De aceea, CEJ, printr-o alta hotarare devenita celebra (Costa vs. Enel din 15.7.1964) a consacrat principiul suprematiei dreptului comunitar asupra dreptului intern al statelor membre. S-a decis astfel ca, decurgand din natura proprie a Comunitatii, suprematia dreptului comunitar asupra celui national este o conditie sine qua non a integrarii. De aceea, normele comunitare primeaza asupra tuturor normelor nationale, chiar ulterioare si - aspect deosebit de important – , indiferent de natura sau rangul textului national in cauza (constitutie, lege, decret, hotarare) ori ale textului comunitar (tratat, regulament, directiva, decizie).

Astfel, Curtea Europeana de Justitie, preocupata de a asigura aplicarea imediata si superioritatea dreptului comunitar, nu lasa deloc alegere sistemelor juridice nationale.

Potrivit jurisprudentei Curtii, aplicarea regulii comunitare cu efect direct nu este conditionata de abrogarea formala a regulii nationale contrare.

Prin urmare, desi art. 145 alin. (2) din Codul muncii republicat nu a fost modificat, durata concediului de odihna nu mai este afectata de concediul medical.

Astfel, hotararea Curtii Europene de Justitie este obligatorie si pentru instantele din Romania, fapt pentru care, dispozitiile art. 145 alin. (2) din Codul muncii potrivit carora concediul de odihna se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat nu mai sunt aplicabile pentru situatiile in care salariatii au fost in concediu medical.

Refuzul la plata a concediului medical neadus in termenul legal

Calculul si plata indemnizatiilor de asigurari sociale se fac cu respectarea prevederilor OUG nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare, Ordinului nr. 60/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a OUG 158/2005 , cu modificarile si completarile ulterioare si Ordinului nr.233/125/2006 pentru aprobarea modelului unic al certificatului de concediu medical si a instructiunilor privind utilizarea si modul de completare a certificatelor de concediu medical pe baza carora se acorda indemnizatii asiguratilor din sistemul asigurarilor sociale de sanatate.

Asadar, potrivit prevederilor art. 36 din OUG nr. 158/2005 si art. 67 alin (1) din Ordinul 60/2006 , calculul si plata indemnizatiilor prevazute de aceasta ordonanta de urgenta se fac pe baza certificatului de concediu medical eliberat in conditiile legii, care constituie document justificativ pentru plata. Certificatul de concediu medical se prezinta platitorului pana cel mai tarziu la data de 5 a lunii urmatoare celei pentru care a fost acordat concediul.

In conformitate cu prevederile art. 88 din Ordinul 60/2006 , in intelesul prevederilor OUG 158/2005 , constituie refuzuri justificate la plata indemnizatiilor urmatoarele situatii:
a) nu se face dovada calitatii de asigurat pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate;
b) neindeplinirea stagiului complet de cotizare, cu exceptiile prevazute de lege;
c) necompletarea tuturor rubricilor din certificatul de concediu medical de catre medicul care a eliberat/vizat respectivul certificat;
d) neprezentarea certificatului de concediu medical in termenele prevazute de lege;
e) acordarea retroactiva a certificatelor de concediu medical in afara situatiilor prevazute de lege;
f) certificate de concediu medical ce depasesc duratele maxime prevazute de prezentele norme;
g) amanarea platii ca urmare a sesizarii comisiilor care efectueaza controlul, de catre angajatorul care constata eliberari nejustificate de certificate de concedii medicale;
g^1) refuzul persoanelor aflate in incapacitate temporara de munca de a se pune la dispozitia persoanelor abilitate, pentru efectuarea verificarii la adresa de resedinta;
h) alte situatii similare temeinic fundamentate.


Potrivit art. 40 din OUG nr. 158/2005 si art. 82 din Ordinul 60/2006 , indemnizatiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, in termen de 90 zile de la data la care beneficiarul era in drept sa le solicite.

Astfel, apreciem ca neprezentarea certificatului medical in acest termen, respectiv cel tarziu la data de 5 a lunii urmatoare celei pentru care s-a acordat concediul, poate reprezenta pe moment un refuz justificat la plata a indemnizatiei cuvenite, dar daca salariatul respectiv aduce actele justificative in termenul de 90 de zile, indemnizatia va trebui platita.

Cuantumul indemnizatiilor solicitate in conditiile art. 40 alin. (1) din OUG 158/2005 , cu modificarile si completarile ulterioare se achita la nivelul cuvenit in perioada prevazuta in certificatul medical.

Mai mult, potrivit art. 47 din OUG 158/2005 , refuzul nejustificat de plata a indemnizatiilor constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 2.500 lei la 5.000 lei.