Controlul medical la elevi/studenti practicanti

Intrebare: Elevii sau studentii care in baza unei conventii isi desfasoara stagiul de practica in cadrul unei unitati/inteprinderi sunt obligati ca in prealabil sa efectueze un control medical (cab. de medicina a muncii) in urma caruia sa le fie eliberata o fisa de aptitudine pentru activitatea de practica ce urmeaza sa o desfasoare in cadrul acelei unitati/intreprinderi ?

Raspuns: Cerintele minime pentru supravegherea sanatatii lucratorilor fata de riscurile pentru securitate si sanatate, pentru prevenirea imbolnavirii lucratorilor cu boli profesionale cauzate de agenti nocivi chimici, fizici, fizico-chimici sau biologici, caracteristici locului de munca, precum si a suprasolicitarii diferitelor organe sau sisteme ale organismului in procesul de munca sunt stabilite prin HG nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor, cu modificarile si completarile ulterioare.

Potrivit acestei reglementari, supravegherea sanatatii lucratorilor reprezinta totalitatea serviciilor medicale care asigura prevenirea, depistarea, dispensarizarea bolilor profesionale si a bolilor legate de profesie, precum si mentinerea sanatatii si a capacitatii de munca a lucratorilor.

Serviciile medicale profilactice prin care se asigura supravegherea sanatatii lucratorilor sunt:

- examenul medical la angajarea in munca,
- examenul medical de adaptare,
- examenul medical periodic,
- examenul medical la reluarea activitatii,
- supravegherea speciala si
- promovarea sanatatii la locul de munca.
In sensul prevederilor din Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca, cu modificarile si completarile ulterioare, (art. 5, lit. a), prin lucrator se intelege persoana angajata de catre un angajator, potrivit legii, inclusiv studentii, elevii in perioada efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participanti la procesul de munca, cu exceptia persoanelor care presteaza activitati casnice.

Prin urmare, nu elevii sau studentii care in baza unei conventii isi desfasoara stagiul de practica in cadrul unei unitati/intreprinderi sunt obligati ca in prealabil sa efectueze un control medical, ci angajatorul la care elevii sau studentii isi desfasoara stagiul de practica in baza unei conventii are obligatia de a asigura supravegherea sanatatii acestora potrivit legilor in vigoare.

Angajatorul este obligat sa asigure fondurile si conditiile efectuarii tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sanatatii lucratorilor, inclusiv studentilor si elevilor in perioada efectuarii stagiului de practica, acestia nefiind implicati in niciun fel in costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale.

Primul ajutor in caz de accidentare sau de imbolnavire.

Primul ajutor in caz de accidentare sau de imbolnavire acuta trebuie sa fie acordat la locul unde s-au produs acestea, de catre orice persoana care este pregatita pentru astfel de interventii.

Ce este un salvator?

Cel care acorda primul ajutor – salvatorul – nu inlocuieste medicul, dar prin masurile pe care le aplica, el trebuie sa reuseasca sa evite:

-    inrautatirea starii accidentatului;
-    aparitia altor complicatii;
-    producerea mortii victimei.

In functie de pregatirea lor, salvatorii pot fi incadrati in trei categorii:

-    medicii de orice specialitate: ei vor interveni cu prioritate la locul unui accident;
-    cadrele medii sanitare si studentii medicinisti din ultimii ani de facultate;
-    toate persoanele care au fost instruite pentru a acorda primul ajutor.

Cu exceptia cazurilor de mare urgenta si/sau petrecute in locuri izolate, primul ajutor in caz de accident sau imbolnavire acuta ar trebui sa fie acordat de catre salvatorii din prima si a doua categorie – salvatorii profesionisti.

Salvatorul trebuie sa cunoasca riscurile specifice locurilor de munca pentru care este pregatit sa acorde prim ajutor in caz de accident sau imbolnavire acuta, avand si un rol preventiv. El trebuie sa fie in legatura cu personalul de conducere si cu personalul implicat in activitatea de securitate si sanatate in munca.

Formarea salvatorului trebuie sa fie predominant practica, explicatiile fiind date in timpul predarii si invatarii manevrelor. Este necesar ca aceasta pregatire sa fie completata cu antrenamente periodice, pentru ca salvatorii sa poata efectua manevrele de reanimare si operatiile de salvare oricand si oriunde.

Obligatia cea mai importanta a unui salvator este sa previna agravarea starii victimei, deoarece acordarea unor ingrijiri necorespunzatoare poate complica sau chiar compromite interventiile ulterioare de specialitate ale medicului.

Care sunt actiunile salvatorului?

Actiunile salvatorului depind de starea victimei, astfel:

a) Daca victima nu vorbeste (este inconstienta), dar respira si ii bate inima (are puls), sunt necesare urmatoarele actiuni:

•  asezarea in pozitie de siguranta;

•  acoperirea victimei, alarma;

•  supravegherea circulatiei, a starii de constienta, a respiratiei, pana la sosirea ajutoarelor medicale.

b) Daca victima nu raspunde, nu respira, dar are puls, sunt necesare urmatoarele actiuni:

• degajarea (eliberarea) cailor respiratorii;

• manevra Heimlich;

• respiratie "gura la gura" sau "gura la nas".

c) Daca victima nu raspunde, nu respira, nu are puls, este necesara:

• reanimarea cardio-respiratorie (masaj cardiac extern asociat cu respiratie "gura la gura" sau "gura la nas").

d) Daca victima sangereaza abundent, sunt necesare urmatoarele actiuni:

•  compresie manuala locala;

•  pansament compresiv;

•  compresie manuala la distanta (in zona subclaviculara sau inghinala).

e) Daca victima prezinta arsuri provocate de foc sau caldura:

•  se face spalare cu apa pentru a evita ca arsura sa progreseze si pentru racorire.

f) Daca victima prezinta arsuri provocate de substante chimice:

• se face spalare abundenta cu apa. Nu se incearca neutralizarea acidului cu baza si invers.

g) Daca victima vorbeste, dar nu poate efectua anumite miscari:

• oricare ar fi semnele, se va actiona ca si cum victima ar avea o fractura, evitand sa o deplaseze si respectand toate eventualele deformari la nivelul: membrului superior, membrului inferior, coloanei vertebrale.

h) Daca victima prezinta plagi simple:

• se curata si se panseaza plaga.

i) Daca victima prezinta plagi grave:

• se asaza victima intr-o pozitie adecvata si se ingrijeste plaga, aplicandu-se comprese pentru oprirea sangerarii.

Sanctionarea disciplinara are loc potrivit unor reguli procedurale

Sanctionarea disciplinara are loc potrivit unor reguli procedurale al caror scop este asigurarea, pe de o parte a eficientei combaterii unor acte si comportari daunatoare procesului muncii, iar pe de alta parte, garantarea stabilirii exacte a faptelor si respectarii dreptului la aparare al persoanelor in cauza, evitandu-se astfel aplicarea unor sanctiuni nejuste.

In acest context, Legea 53/2003 – Codul muncii, republicata stabileste in cadrul art. 247 ca angajatorul dispune de prerogativa discplinara, avand dreptul de aplica potrivit legii, sanctiuni discplinare salariatuilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere discplinara, dar stabileste sub sanctiunea nulitatii absolute, ca nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art.248 alin. (1) lit. a), respectiv avertismentul scris, nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile (art. 251 alin. (1) Codul muncii, republicat).
Mai mult, abaterea disciplinara este, asa cum o defineste art. 263 alin. (2) din Codul muncii, o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.
Prin urmare, pentru a incadra fapta salariatului in notiunea de abatere disciplinara trebuie sa se constate ca salariatul a actionat cu vinovatie. Lipsa vinovatiei salariatului atrage inadmisibilitatea sanctionarii disciplinare a acestuia.
Pentru a stabili vinovatia salariatului si in functie de gravitatea faptei comise, sanctiunea aplicabila, angajatorul este obligat ca, inainte de aplicarea sanctiunii, sa efectueze cercetarea disciplinara prealabila.
Asadar, fata de prevederile legale mentionate apreciem ca inscrierea in Regulamentul intern a unei prevederi conform careia in situatia absentelor nemotivate angajatorul poate desface contractul de munca disciplinar fara a parcurge etapele prevazute de lege contravine prevederilor legale mentionate, iar emiterea unei decizii de sanctionare fara indeplinirea procedurii cercetarii discplinare prealabile este lovita de nulitate absoluta. In aceasta situatie, apreciem ca in eventualitatea unui conflict de munca, decizia emisa fara respectarea prevederilor legale ar fi anulata.
Precizam ca, angajatorul are posibilitatea ca, in regulamentul intern sa cuprinda reguli cu privire la abaterile discplinare si sanctiunile aplicabile, precum si reguli referitoare la procedura disciplinara, insa la stabilirea acestora trebuie sa se tina cont in mod imperativ de prevederile cuprinse in cadrul art. 247 – 252 din Codul muncii, republicat.

Acordarea diurnei tuturor angajatilor

Prin randurile urmatoare, vom stabili in ce masura este obligatorie acordarea diurnei tuturor angajatilor care pleaca in deplasare in interes de serviciu, in tara sau in strainatate, in conditiile in care li se asigura angajatilor toate trei mesele in fiecare zi, transport si cazare platite de firma.

De asemenea, vom vedea daca aceasta diurna trebuie obligatoriu acordata chiar daca li se asigura angajatilor doar micul dejun si masa de pranz, plus cazare si transport - atat cand este vorba despre deplasare in tara, cat si cand este vorba despre deplasare in strainatate.

Solutia:

Codul muncii stabileste drepturile salariatului delgat fara a distinge dupa cum delegarea are loc in tara sau in strainatate.

Conform art. 44 alin. (2) din Codul muncii, salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de delegare, in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil.

Astfel, indiferent daca este delegat in tara sau in strainatate salariatul delegat are dreptul la:

- plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de delegare, in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil.
- indemnizatie de transport si cazare in conditiile prevazute de lege sau de contractual colectiv de munca aplicabil.

Dupa cum se poate observa, prevederea legala care stabileste dreptul salariatilor la indemnizatia de delegare, art. 44 alin. (2) din Codul muncii,  nu distinge dupa cum angajatorul le asigura masa.

De aceea apreciem ca angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor indemnizatia de deplasare si facultativ poate sa asigure acestora masa.

cazul in care angajatul care urmeaza sa il inlocuiasca pe angajatul suspendat are CIM pe perioada nedeterminata

La inlocuirea unui angajat cu CIM suspendat, un alt angajat din subordinea acestuia ii preia functiile, fara a se face insa cumul de functii. In cazul in care angajatul care urmeaza sa il inlocuiasca pe angajatul suspendat are CIM pe perioada nedeterminata, vom stabili in ce masura se mai poate face act aditional de modificare functie perioada determinata.

Solutia:
Dupa cum am mentionat anterior, salariata care intra in concediul pentru cresterea copilului (CCC) poate fi inlocuita prin angajarea pe postul acesteia a unei persoane cu contract individual de munca pe durata determinata, in temeiul art. 83 lit. a) din Codul muncii, republicat, potrivit caruia contractul individual de munca poate fi incheiat pentru o durata determinata pentru inlocuirea unui salariat in cazul suspendarii contractului sau de munca, cu exceptia situatiei in care acel salariat participa la greva.
Potrivit art. 84 alin. (2) din Codul muncii, republicat, in cazul in care contractul individual de munca pe durata determinata este incheiat pentru a inlocui un salariat al carui contract individual de munca este suspendat, durata contractului va expira la momentul incetarii motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de munca al salariatului titular.
In ceea ce priveste modificarea temporara a felului muncii, aceasta se poate realiza in mod exceptional, prin detasare, insa numai cu acordul salariatului in cauza, in conformitate cu dispozitiile art. 45 teza a II-a din Codul muncii, republicat. Totodata, in conformitate cu dispozitiile art. 48 din cod, angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului, in cazul unor situatii de forta majora, cu titlu de sanctiune disciplinara sau ca masura de protectie a salariatului, in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod.

Aceste dispozitii legale de exceptie au caracter imperativ, prin urmare, modificarea temporara a felului muncii poate fi dispusa numai cu respectarea acestor prevederi legale.

Pe cale de consecinta trecerea in mod temporar (pe o durata determinata) a unui salariat pe o alta functie s-ar putea dispune numai prin actul unilateral al angajatorului numai in cazurile prevazute limitativ de art. 48 din Codul muncii, republicat.
Apreciem ca actul aditional prin care partile convin modificarea functiei nu poate fi incheiat pe durata determinata, deoarece legiuitorul nu opereaza cu un asemenea concept, nefiind reglementat legal, asa incat apreciem ca in speta prezentata este inadmisibila incheierea unui astfel de document.
De altfel, legea prevede in mod neechivoc ca salariata care intra in concediul pentru cresterea copilului (CCC) poate fi inlocuita prin angajarea pe postul acesteia a unei persoane cu contract individual de munca pe durata determinata.
In concluzie, postul salariatei care intra in CCC va putea fi ocupat de o persoana angajata in baza unui contract individual de munca pe durata determinata

Cum calculam corect baza de calcul al concediului medical

Intrebare: Cum calculam corect baza de calcul al concediului medical ( cod 09-risc maternal ) pentru o salariata cu 4 luni lucrate la societatea noastra, iar pentru celelalte 2 luni anterior angajarii la societatea noastra nu poate aduce adeverinta cu stagiu si venituri din motive neimputabile ei?

Raspuns: In situatia in care salariata nu prezinta dovada stagiului de cotizare in sistemul asigurarilor pentru concedii si indemnizatii  veti lua in calcul numai veniturile acordate in cele 4 luni asupra carora s-a calculat contributia pentru concedii si indemnizatii.
Baza de calcul al indemnizatiei de incapacitate temporara de munca se determina, potrivit art. 10 alin. (1) din OUG 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, pana la limita a 12 salarii minime brute pe tara lunar, pe baza carora se calculeaza contributia pentru concedii si In cazul in care persoana asigurata a realizat venituri pe o perioada mai mica de 6 luni (luand in calcul si veniturile realizate la alti angajatori), baza de calcul a indemnizatiilor o constituie media veniturilor realizate pe baza carora s-a achitat contributia.
Aceasta situatia este explicata la art. 73 din (2) din Normele metodologice de aplicare a OUG 158/2005
privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate dupa cum urmeaza:
In cazul in care persoana asigurata a realizat venituri pe o perioada mai mica de 6 luni, baza de calcul a indemnizatiilor o constituie media veniturilor realizate pe baza carora s-a achitat contributia.
Exemplul nr. 1                   
                            - lei -
    luna    1    2       3         4       5        6
    V          -    -    500    500    500    500
    NZ        -    -      21       20     21      20

In acest caz, media zilnica a bazei de calcul a indemnizatiilor de asigurari sociale de sanatate se determina ca raport intre suma veniturilor realizate in lunile 3, 4, 5 si 6, pe baza carora s-a achitat contributia pentru concedii si indemnizatii, si numarul total de zile pentru care s-a achitat contributia in aceasta perioada.

Procedura cercetare disciplinara!

Vom analiza mai jos situatia in care un salariat (conducator auto) a produs un accident rutier din culpa sa si a avariat total un cuplu de vehicule producand un prejudiciu mare societatii.
Vom stabili ce trebuie intocmit in vederea cercetarii disciplinare. Societatea decide sa-i fie suspendat contractul de munca astfel ca se va vedea in ce masura trebuie intocmita decizie de suspendare CIM, cu semnatura de luare la cunostinta a salariatului.
Solutia:
In temeiul art. 52 alin. (1) lit. a) din Legea 53/2003 - Codul muncii, republicata angajatorul poate avea initiativa suspendarii contractului individual de munca, pe durata cercetarii disciplinare, in conditiile legii. Este de retinut ca, in cazul suspendarii contractului individual de munca din cauza unei fapte imputabile salariatului, pe durata suspendarii acesta nu va beneficia de niciun drept care rezulta din calitatea sa de salariat (alin. (4) al art.49 din Codul muncii, republicat).
Totodata, art. 251 alin. (1) din Codul muncii stabileste sub sanctiunea nulitatii absolute, ca nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
Asadar, angajatorul are posibilitatea de a suspenda contractul de munca al salariatului cercetat pe perioada cat dureaza cercetarea disciplinara. Alte dispozitii legale in ceea ce priveste conditiile sau limitarea duratei de suspendare a contractului individual de munca nu sunt stabilite de lege. In ceea ce priveste perioada pe care urmeaza sa fie suspendat contractul individual de munca textul de lege nu a determinat in concret acest lucru, ci doar ca suspendarea se poate dispune pe durata cercetarii prealabile, adaugand doar sintagma in conditiile legii.
Insa angajatorul nu va putea dispune suspendarea decat in masura in care aceasta se bazeaza pe criterii obiective, este dispusa cu buna-credinta si este necesara pentru asigurarea cercetarii prealabile corecte a abaterii savarsite de salariat, in caz contrar, in eventualiatea contestarii de catre salariat a masurii dispuse impotriva lui angajatorul putand fi gasit vinovat de savarsirea unui abuz de drept impotriva salariatului. De aceea, in ceea ce priveste suspendarea contractului individual de munca al salariatului cercetat, decizia ii apartine in mod exclusiv angajatorului si se va lua de la caz la caz in functie de imprejurarile concrete care impun suspendarea contractului, neprelungindu-se suspendarea acestuia dincolo de necesarul desfasurarii cercetarii prealabile.
Potrivit art. 252 alin. (1) din Codul muncii angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei, decizie de suspendare care, pentru a produce efecte, trebuie adusa la cunostinta salariatului.
Teoretic, durata cercetarii prealabile nu poate depasi prin urmare 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, asa incat in raport de dispozitiile art. 52 alin. (1) lit. a) din Codul muncii coroborat cu art. 252 alin. (1), apreciem ca efectuarea cercetarii disciplinare prealabile si deci a suspendarii contractului individual de munca pentru efectuarea cercetarii nu poate depasi termenul de 30 de zile calendaristice. Totusi, in masura in care din motive obiective perioada cercetarii disciplinare depaseste termenul de 30 de zile calendaristice prevazut de lege, atunci apreciem ca, contractul individual de munca al salariatului poate fi suspendat pana la finalizarea perioadei de cercetare disciplinara.
Asadar, potrivit prevederilor legale mentionate, fapta va putea fi considerata imputabila doar daca in urma finalizarii procedurii cercetarii disciplinare salariatul in cauza este considerat vinovat aplicandu-i-se o sanctiune disciplinara, in conditiile legii.
In situatia in care, la finalul procedurii cercetarii disciplinare prealabile se constata nevinovatia salariatului in cauza, acesta isi reia activitatea avuta anterior si i se va plati, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului (art. 52 alin. (2).
In ceea ce priveste documentele ce trebuie avute in vedere cu ocazia cercetarii disciplinare, precizam ca potrivit prevederilor art. 242 lit. f) si g) din Codul muncii, republicat, Regulamentul intern al unitatii trebuie sa cuprinda abterile disciplinare si sanctiunile aplicabile, dar si reguli referitoare la procedura disciplinara. Totodata, art. 251 alin. (2) din Codul muncii, republicat stabileste ca la nivelul angajatorului trebuie sa existe o persoana imputernicita sa realizeze cercetarea disciplinara. Asadar, acestei persoane imputernicite de catre angajator ii revine sarcina de a indeplini procedura cercetarii disciplinare prelabile, conform celor stabilite si reglementate prin Regulamentul intern aprobat la nivelul unitatii.
Astfel, va trebui ca procedura cercetarii disciplinare sa fie efectuata cu respectarea intocmai a prevederilor Codului muncii, republicat referitoare la modalitatea de stabilire a sanctiunii discplinare, aydirea salariatului si alte asemenea aspecte, iar decizia de aplicare a sanctiunii sa cuprinda in mod obligatoriu elementele prevazute la art. 252 alin. (2) din Codul muncii, republicat.
Precizam ca, in cazul in care fapta salariatului in cauza a fost sesizata si ca abatere disciplinara si ca infractiune, procedura angajarii raspunderii disciplinare se suspenda pana la dispunerea neinceperii urmaririi penale, scoaterii de sub urmarire penala ori incetarii urmaririi penale sau pana la data la care instanta judecatoreasca dispune achitarea sau incetarea procesului penal. In aceasta situatie devin aplicabile prevederile art. 52 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, conform carora contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului  in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.

De asemenea, va rugam sa tineti cont si de prevederile Codului muncii, republicat referitoare la angajarea raspunderii patrimoniale a salariatului reglemenate la art. 253 - 259 din Codul muncii, republicat.
In ceea ce priveste documentele care trebuie intocmite mentionam ca acestea ar fi:
- Stabilirea procedurii cercetarii disciplinare prealabile in Regulamentul intern;
- Nominalizarea persoanei/persoanelor imputernicite de angajator sa realizeze procedura cercetarii disciplinare prelabile;
- Luarea deciziei angajatorului de a suspenda contractul individual de munca al salariatului, intocmirea deciziei de suspendare si comunicarea acesteia salariatului in cauza, cu semnatura de primire a acestuia si a datei in care a fost realizata comunicarea;
- Convocarea salariatului cercetat discplinat, cu precizarea obiectului, a datei, orei si locului intalnirii si consemnarea audierii in scris sub semnatura partilor participante;
- Administrarea de probe;
- Intocmirea de catre persoana/persoanele imputernicite de angajator a referatului de cercetare disciplinara care trebuie sa cuprinda cel putin:
* imprejurarile in care fapta a fost savarsita;
* gradul de vinovatie a salariatului;
* consecintele abaterii disciplinare;
* comportarea generala in serviciu a salariatului;
* eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta
- Intocmirea deciziei de sanctionare disciplinara cu respectarea elementelor prevazute la art. 252 din Codul muncii, republicat;
- Comunicarea deciziei de sanctionare salariatului in cauza predata personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.

infiintarea popririi pe salariu

O societate primeste o comunicare prin care i se solicita sa retina bani din salariul unui angajat, acesta avand calitatea de coplatitor intr-un contract de credit. In adeverinta eliberata de societate, s-a mentionat ca angajatorul nu isi asuma raspunderea de a retine suma din salariu in caz de neplata.
Vom stabili in ce masura este societatea obligata sa retina sumele respective, in conditiile in care nu s-a intocmit inca o adresa de infiintare a popririi.

Solutia:

In speta nu se precizeaza cine este expeditorul comunicarii primite de angajator si nici continutul acestei comunicari, fapt pentru care mentionam ca in baza dispozitiilor art. 781 alin. (1) din Codul de procedura civila, poprirea trebuie sa fie infiintata la cererea creditorului de catre un executor judecatoresc al carui birou se afla in circumscriptia curtii de apel unde isi are domiciliul sau sediul debitorul ori tertul poprit, nerespectarea dispozitiilor acestui articol atragand nulitatea neconditionata a actelor de procedura efectuate, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 781 alin. (3) coroborat cu art. 651 alin. (4) din Codul de procedura civila
.
Totodata, dupa cum rezulta din dispozitiile art. 782 alin. (1) din Codul de procedura civila poprirea se infiinteaza fara somatie, in baza incheierii de incuviintare a executarii, prin adresa in care se va preciza si titlul executoriu in temeiul caruia s-a infiintat poprirea, ce va fi comunicata tertului poprit, in speta angajatorului, impreuna cu incheierea de incuviintare a executarii sau un certificat privind solutia pronuntata in dosar.

Despre masura luata va fi instiintat si debitorul, caruia i se va comunica, in copie, adresa de infiintare a popririi, la care se vor atasa si copii certificate de pe incheierea de incuviintare a executarii sau de pe certificatul privind solutia pronuntata in dosar, si titlul executoriu, in cazul in care acestea din urma nu i-au fost anterior comunicate.

In adresa de infiintare a popririi i se va pune in vedere tertului poprit, interdictia de a plati debitorului sumele de bani sau bunurile mobile pe care i le datoreaza ori pe care i se va datora, declarandu-le poprite in masura necesara pentru realizarea obligatiei ce se executa silit, astfel cum reiese din dispozitiile alin. (2) al aceluiasi articol.

Adresa de infiintare a popririi va cuprinde numele si domiciliul debitorului persoana fizica ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si codul numeric personal sau, dupa caz, codul unic de inregistrare ori codul de identificare fiscala, daca sunt cunoscute (art. 782 alin. 3 din Codul de procedura civila).
In speta daca nu s-a infiintat poprirea astfel cum este reglementata cu titlu imperativ de legiuitor, simpla comunicare din partea unei banci prin care s-a solicitat angajatorului sa retina o suma de bani din salariul unui angajat apreciem ca nu are valoarea unui act procedural de executare silita, asa incat nici angajatorul nu are calitatea unui tert poprit si nici obligatiile rezultand din aceasta calitate.

Transferul unui angajat (personal contractual) de la o firma privata catre o institutie publica.

Vom stabili mai jos care e procedura pe care va trebui sa o urmeze angajatorul pentru transferul unui angajat (personal contractual) de la o firma privata catre o institutie publica.

Solutia:

In prezent institutia transferului este reglementata doar in domeniul functiei publice, in speta in cadrul Legii 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, acesta neregasindu-se reglementat si in legislatia muncii, respectiv in cadrul Legii 53/2003 - Codul muncii, republicat.
In acest context, apreciem ca institutia transferului reprezinta atat o modalitate de ocupare a functiei publice, cat si de modificare a raporturilor de serviciu, dar exclusiv in domeniul functiei publice, astfel cum este aceasta prevazuta in cadrul art. 90 si urmatoarele din Legea 188/1999, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Astfel, conform acestor prevederi legale transferul poate avea loc fie in interesul serviciului, fie la cererea functionarului public si se poate face intr-o functie publica pentru care sunt indeplinite conditiile specifice prevazute in fisa postului.
Asadar, intrucat legea speciala conditioneaza transferul de detinerea unei functii publice, apreciem ca in speta mentionata de dvs transferul nu este posibil, intrucat o persoana care nu are aceasta calitate nu poate fi transferata in cadrul unei institutii publice.

Beneficiaza de reducerea varstei standard de pensionare asiguratii

In anumite situatii varsta standard de pensionare poate fi redusa. Beneficiaza de reducerea varstei standard de pensionare asiguratii care au realizat stagii de cotizare in una sau mai multe din urmatoarele situatii:

- au desfasurat activitate in conditii de munca speciale (fosta grupa I);
- au desfasurat activitate in conditii de munca deosebite (fosta grupa II);
- au desfasurat activitate in alte conditii de munca;
- au realizat un stagiu de cotizare in conditii de handicap preexistent calitatii de asigurat;
- nevazatorii care au realizat ca nevazator cel putin o treime din stagiul complet de cotizare;
- beneficiari ai Decretului-lege nr. 118/1990.

Persoanele care au prestat activitate in grupele speciale de munca anterior date de 01 aprilie 2001, dar si persoanele care au realizat ulterior acestei date stagiu de cotizare in conditii deosebite sau speciale de munca beneficiaza de reducerea varstei standard de pensionare.

Perioadele de vechime in munca realizate in grupele I si a II-a de munca pana la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare in conditii deosebite, in vederea reducerii varstelor de
pensionare, cu exceptia celor realizate in activitatile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt incadrate in conditii speciale.


Sunt incadrate in conditii speciale conform art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 locurile de munca din:

- unitatile miniere, pentru personalul care isi desfasoara activitatea in subteran cel putin 50% din timpul normal de munca in luna respectiva;

- activitatile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I si II de expunere la radiatii;

- activitatile din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale, prevazute de actele normative cu regim clasificat emise pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi;

- aviatia civila, pentru personalul navigant prevazut in anexa nr. 1 la Legea nr. 263/2000 privind sistemul unitar de pensii publice (vezi anexa 3);

- activitatile si unitatile prevazute in anexele nr. 2 si 3 la Legea nr. 263/2000 privind sistemul unitar de pensii publice (vezi anexa nr. 4);

- activitatea artistica desfasurata in profesiile prevazute in anexa nr. 4 la Legea nr. 263/2000 privind sistemul unitar de pensii publice (vezi anexa nr. 5).

Asadar, perioada de vechime in munca realizata in grupele I si a II-a de munca, daca nu se incadreaza in prevederile art. 30 din Legea 263/2010, constituie stagiu de cotizare in conditii
deosebite.

Concediul pentru cresterea copilului este reglementat de OUG 111/2010.

Concediul pentru cresterea copilului este reglementat de OUG 111/2010. Durata concediului pentru cresterea copilului se raporteaza la data nasterii copilului.

Prin urmare nu se calculeaza un an de cand salariata a depus cererea pentru concediu crestere copil ci de la data nasterii copilului.
Astfel, potrivit art. 8 din OUG 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copilului, de indemnizatia lunara si stimulentul de insertie beneficiaza oricare dintre parintii firesti ai copilului, in raport cu optiunea exprimata, daca indeplineste conditiile de acordare prevazute de OUG 111/2010.
Angajatorul are obligatia de a aproba concediul pentru cresterea copilului precum si concediul fara plata. Perioada de acordare se stabileste de comun acord cu angajatul (art. 25 alin. (1) din OUG 111/2010).
Asadar, dupa efectuarea concediului indemnizat pentru cresterea copilului pana la un an, salariata poate solicita concediu fara plata pana la implinirea copilului a varstei de 2 ani respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap.
Cu privire la dreptul tatalui la concediu pentru cresterea copilului facem precizarea ca incepand cu data de 1 martie 2012, in cazul salariatilor ai caror copii se nasc, sunt adoptati, luati in plasament, incredintati in vederea adoptiei, sau s-a stabilit tutela incepand cu aceasta data, sunt aplicabile dispozitiile art. 11 din OUG 111/2010.

Astfel, potrivit acestor dispozitii, dreptul la concediul pentru cresterea copilului stabilit potrivit OUG 111/2010 se acorda pe baza netransferabila persoanelor ai caror copii se nasc incepand cu data de 1 martie 2012, sau sunt adoptati, luati in plasament, incredintati in vederea adoptiei, sau s-a stabilit tutela incepand cu aceasta data, in situatia in care ambele persoane din familia respectiva indeplinesc conditiile de acordare a acestuia, dupa cum urmeaza:
a) cel putin o luna din perioada totala a concediului de crestere a copilului este alocata uneia dintre persoanele care nu a solicitat acest drept;
b) in situatia in care persoana prevazuta la lit. a) nu solicita dreptul la concediul care ii revine, celalalt parinte nu poate beneficia de dreptul la concediu in locul acesteia.
Celalalt parinte care nu a solicitat dreptul la indemnizatie poate solicita acest drept, daca indeplineste conditiile de acordare, oricand pana la implinirea de catre copil a varstei de un an, 2 ani, respectiv 3 ani, in cazul copilului cu handicap. Daca acest drept nu se solicita, concediul si indemnizatia pentru cresterea copilului se reduc cu o luna.

Persoana indreptatita care se afla in concediu pentru cresterea copilului poate opta pentru concediu fara plata sau, dupa caz, pentru realizarea de venituri supuse impozitului.
Prevederile art. 11 nu se aplica:
- in cazul persoanei singure;
- in cazul in care celalalt parinte nu indeplineste conditiile de acordare a concediului si indemnizatiei pentru cresterea copilului.

In speta, daca celalalt parinte, tatal, indeplineste conditiile pentru acordarea concediului si indemnizatiei pentru cresterea copilului, salariata va beneficia de concediu pentru cresterea copilului pana la implinirea de catre copil a varstei de un an redus cu o luna.

Asadar, salariata mama trebuie sa inregistreze, la unitate, cererea de revenire sau cererea de concediu fara plata cel mai tarziu, cu o luna inainte de implinirea copilului a varstei de un an.

Munca suplimentara, dezbatere

Potrivit art. 120 alin. (1) din Codul muncii, republicat, munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 112, este considerata munca suplimentara.
Art. 112 alin. (1) din cod prevede ca pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana.
Conform acestor dispozitii legale, munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal de 40 de ore pe saptamana este considerata munca suplimentara.
Asadar, aprecierea muncii prestate de salariat ca fiind munca suplimentara se face in raport de saptamana de lucru ca unitate de timp.
Prin urmare, daca salariatul presteaza activitate peste 40 de ore pe saptamana, ceea ce trece de 40 de ore pe saptamana reprezinta munca suplimentara.
Conform art. 122 din Codul muncii, munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia.
In aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
Art. 123 stabileste ca, in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 122 alin. (1) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia.
Sporul pentru munca suplimentara se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.

Asadar, orele suplimentare efectuate de catre angajat se vor compensa cu ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice.

In situatia in care nu este posibila compensarea prin ore libere platite, salariatul beneficiaza de:
- salariul corespunzator pentru orele lucrate suplimentar si
- un spor pentru munca suplimentara stabilit prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, spor ce nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.

In ceea ce priveste munca prestata in zilele de sambata si duminica sunt aplicabile drepturile prevazute la art. 137 din Codul muncii.
Astfel, art.137 din Codul muncii stabileste ca acesta se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica.
In doua ipoteze - pericolul de a se prejudicia intresul public sau pericolul de a se periclita desfasurarea normala a activitatii-conform art.137 alin.(2) din Codul muncii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca sau prin regulamentul intern.
In aceasta situatie, salariatii beneficiaza de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca(art.137 alin.3).
In plus, art. 137 alin.(4) stabileste ca, in situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor. In acest caz, salariatii au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).
Asadar, salariatului care presteaza activitate sambata nu ii este respectat repausul saptamanal. Prin urmare nu are relevanta daca salariatul presteaza sambata 2 ore, 4 ore sau 8 ore, relevanta are faptul ca salariatul nu a beneficiat de repausul saptamanal in ziua de sambata situatie in care pentru respectarea dispozitiilor art. 137, salariatul va beneficia de alte doua zile libere consecutiv si de un spor la salariu astfel cum acesta a fost stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca.

Negocierea si inregistrarea contractului colectiv de munca sunt reglementate de Legea 62/2011 a dialogului social, republicata.

Negocierea si inregistrarea contractului colectiv de munca sunt reglementate de Legea  62/2011 a dialogului social, republicata.

In cuprinsul contractului colectiv de munca vor fi inregistrate clauze cu privire la:

-  sfera de aplicare;
- clauze de recunoastere;
- colaborarea dintre partile contractante;
- durata contractului colectiv de munca;
- incheierea, modificarea, executarea, suspendarea si incetarea CCM;
- timpul de munca si timpul de odihna;
- durata muncii;
- durata normala a muncii;
- durata redusa de munca;
- munca suplimentara;
- munca in timpul noptii;
- zilele de sarbatoare legala;
- concediul de odihna;
- alte concedii si zile libere;
- invoiri;
- salarizarea;
- securitatea si sanatatea in munca;
- acordarea echipamentului individual de protectie si a echipamentului de lucru;
- ocrotirea sanatatii salariatilor;
- igiena muncii;
- conditii sociale;
- munca in conditii deosebite;
- organizarea si normarea muncii;
- masuri de protectie sociala;
- piederea temporara a capacitatii de munca;
- munca persoanelor cu handicap;
- refacerea capacitatii de munca;
- ajutoare materiale;
- munca si protectia femeilor si tinerilor;
- incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractului indiviual de munca;
- angajarea si incadrarea personalului;
- perioada de proba;
- incetarea contractului individual de munca din initiativa salariatului;
- incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului (concedierea);
- incetarea contractului individual de munca din motive care tin de persoana salariatului;
- concedieri colective;
- protejarea fortei de munca;
- formarea profesionala, economica, sociala si sindicala;
- drepturi si imunitati sindicale;
- comunicarile in cadrul intreprinderii;
- obligatiile partilor;
- dispozitii finale.

Cu privire la inregistrarea contractului colectiv de munca, acesta va fi inregistrat la inspectoratul teritorial de munca de la sediul angajatorului si va intra in vigoare la data inregistrarii sau la o data ulterioara, potrivit intelegerii partilor semnare.
La nivel de unitate, contractul colectiv de munca va fi inregistrat fara semnatura tuturor partilor numai in cazul in care partea semnatara care reprezinta angajatii acopera mai mult de jumatate din totalul angajatilor.
Impotriva refuzului inregistrarii contractelor colective de munca partile interesate se pot adresa instantelor judecatoresti in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor CCM incheiat la nivel de sector de activitate, precizam ca potrivit prevederilor art. 133 alin. (1) lit c) din Legea dialogului social 62/2011, republicata, clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti angajatii incadrati in unitatile din sectorul de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca si care fac parte din organizatiile patronale semnatare ale contractului.
Astfel, in cazul contractelor negociate la nivelul sectoarelor de activitate, contractul colectiv de munca va fi inregistrat la nivelul respectiv numai in situatia in care numarul de angajati din unitatile membre ale organizatiilor patronale semnatare este mai mare decat jumatate din numarul total al angajatilor din sectorul de activitate.
In aceasta situatie,  aplicarea contractului colectiv de munca inregistrat la nivelul unui sector de activitate va fi extinsa la nivelul tuturor unitatilor din sector, prin ordin al ministrului muncii, familiei, protectiei sociale si persoanelor varstnice, cu aprobarea Consiliului National Tripartit, in baza unei cereri adresate acestuia de catre semnatarii contractului colectiv de munca la nivel sectorial.
Totusi, conform prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea 62/2011 a dialogului social, republicata contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil incheiat la nivel superior.

In concluzie, in speta mentionata de dvs contractul colectiv de munca incheiat la nivelul unitatii dvs nu poate contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati sau, in situatia in care un astfel de contract nu exista, celor stabilite prin contractul colectiv de munca la nivel de sector de activitate.

Angajatorul nu poate obliga o angajata, sa intre in concediu fara plata!

Vom analiza mai jos cazul unei salariate care solicita concediu de crestere copil de doi ani. Salariata a nascut dupa 1 martie 2012. Tatal nu doreste sa efectueze o luna de CCC. Pentru aceasta luna, conform legii, salariata revine la serviciu sau intra in concediu fara plata. Vom stabili daca angajatorul are dreptul de a alege una dintre variante.

Solutia:
Potrivit art. 11 din OUG 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, dreptul la concediul pentru cresterea copilului se acorda pe baza netransferabila persoanelor ai caror copii se nasc incepand cu data de 1 martie 2012, precum si celor aflate in situatiile prevazute la art. 8 alin. (2), incepand cu aceasta data, in situatia in care ambele persoane din familia respectiva indeplinesc conditiile de acordare a acestuia, dupa cum urmeaza:
a) cel putin o luna din perioada totala a concediului de crestere a copilului este alocata uneia dintre persoanele care nu a solicitat acest drept;
b) in situatia in care persoana prevazuta la lit. a) nu solicita dreptul la concediul care ii revine, celalalt parinte nu poate beneficia de dreptul la concediu in locul acesteia.

In aplicarea prevederilor art. 11 lit. a) din OUG 111/2010, celalalt parinte sau cealalta persoana care nu a solicitat dreptul la indemnizatie poate solicita acest drept, daca indeplineste conditiile de acordare, oricand pana la implinirea de catre copil a varstei de un an, 2 ani, respectiv 3 ani, in cazul copilului cu handicap. Daca acest drept nu se solicita, concediul si indemnizatia pentru cresterea copilului se reduc cu o luna.
In aceasta situatie, persoana indreptatita care se afla in concediu pentru cresterea copilului poate opta pentru concediu fara plata sau, dupa caz, pentru realizarea de venituri supuse impozitului.
Prevederile art. 11 nu se aplica:

- in cazul persoanei singure;
- in cazul in care celalalt parinte nu indeplineste conditiile de acordare a concediului si indemnizatiei pentru cresterea copilului (CCC).

Angajatorul nu poate obliga salariata sa intre in concediu fara plata. Este optiunea salariatei daca doreste reintoarcerea la munca sau intrarea in concediu fara plata. Atat incetarea suspendarii CIM la revenirea din CCC cat si intrarea in concediu fara plata a salariatei au loc la cererea expresa a salariatei si nu poate angajatorul sa impuna niciuna dintre variante.

Calcul de sporuri!

Avand in vedere faptul ca in functie de zilele lucratoare ale fiecarei luni, valoarea sporului poate sa varieze pentru aceleasi ore, si in scopul realizarii unui echilibru, s-a propus urmatoarea formula de calcul prin care se stabileste o durata medie a lunii, respectiv 173 ore/luna:

52 (saptamani) x 40 (ore) = 173 (durata medie a lunii) 12 (luni)

Vom stabili mai jos daca aceasta formula pentru calculul sporurilor ( spor ore suplimentare, spor noapte, spor sambata si duminica, spor sarbatoare legala) se poate realiza la un numar de 173 ore/luna.

Totodata, se va stabili modalitatea de calcul a sporurilor in exemplul prevazut mai jos care se refera la perioada cuprinsa in luna iunie 2013.

Salariul de incadrare: 800 RON
Ore lucratoare in luna iunie 2013: 152 ore
Ore noapte: 10 ore
Ore sarbatoare legala: 8 ore
Ore suplimentare: 8 ore


Solutia:
Sporurile trebuiesc acordate in conformitate cu prevederile Codului muncii si a contractelor de munca aplicabile.
Astfel, in ceea ce priveste munca suplimentara, potrivit art. 123 din Codul muncii, in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 122 alin. (1) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia.
Sporul pentru munca suplimentara se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.

Asadar, sporul pentru munca suplimentara se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, dar acesta nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza. Ca atare, sporul pentru munca suplimentara se poate acorda pe baza duratei medii a lunii, conform contractului de munca aplicabil,  insa sporul astfel calculat nu poate fi mai mic de 75% din salariu de baza corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
Pentru  munca prestata in zilele de sambata si duminica sunt aplicabile drepturile prevazute la art. 137 din Codul muncii.
Astfel, art.137 din Codul muncii stabileste ca acesta se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica.
In doua ipoteze - pericolul de a se prejudicia intresul public sau pericolul de a se periclita desfasurarea normala a activitatii-conform art.137 alin.(2) din Codul muncii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca sau prin regulamentul intern.
In aceasta situatie, salariatii beneficiaza de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca(art.137 alin.3).
Astfel, nu este reglementat legal un cuantum minim al acestui spor, ci legiuitorul a lasat partilor libertate deplina in stabilirea cuantumului sporului. Ca atare, sporul pentru repausul saptamanal se poate acorda pe baza duratei medii a lunii, conform contractului de munca aplicabil.

In ceea ce priveste munca prestata in zilele de sarbatoare legala, regula stabilita prin art. 139 alin. (1) din Codul muncii, republicat, este ca in zilele de sarbatoare legala nu se lucreaza.
Exceptiile de la regula sunt prevazute in art. 140 si 141 din acelasi act normativ.
Astfel, nu se acorda zile libere in zilele de sarbatoare legala in locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta din cauza caracterului procesului de productie sau specificului activitatii.
Salariatilor care lucreaza in unitatile sanitare si in cele de alimentatie publica, in scopul asigurarii asistentei sanitare si, respectiv, al aprovizionarii populatiei cu produse alimentare de stricta necesitate, precum si la locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii li se asigura compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile (art. 142 alin. (1) din Codul muncii).
In cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru (art. 142 alin. (2) din Codul muncii).

Asadar, sporul pentru munca in zilele de sarbatoare se poate acorda pe baza duratei medii a lunii insa sporul astfel calculat nu poate fi mai mic de 100% din salariu de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.

Conform art. 126 din Codul muncii salariatii de noapte beneficiaza:

   a) fie de program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, pentru zilele in care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte, fara ca aceasta sa duca la scaderea salariului de baza;
   b) fie de un spor pentru munca prestata in timpul noptii de 25% din salariul de baza, daca timpul astfel lucrat reprezinta cel putin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

Astfel, confom acestor prevederi salariatii beneficiaza de un spor de 25 % din salariul de baza pentru munca prestata in timpul noptii, daca timpul astfel lucrat reprezinta cel putin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.


Pentru exemplificare consideram urmatoarele:

Zile lucratoare in luna: 20
Ore lucrate: 19 zile * 8 ore/zi = 152 ore
Salariu tarifar: 800 RON
Salariu / ora: 800 RON / 152 ore = 5,26 RON / ora
Ore suplimentare lucrate: 8
8 ore * 5,26 RON/ora =  42 RON
Spor 100% ore suplimentare 42 RON
Ore de noapte prestate: 10 ore
Spor acordat pentru fiecare ora de noapte prestata: 5,26 lei/ora x 25% = 1,315 lei/ora
Spor acordat pentru cele 10 ore de noapte prestate: 1,315 lei/ora x 10 ore = 13 lei
Ore lucrate in zile de sarbatoare legala: 8 ore
8 ore * 5,26 RON/ora =  42 RON
Spor 100% ore in zile de sarbatoare legala 42 RON

Vechimea in munca art. 16. alin 4

Munca prestata in temeiul unui contract individual de munca ii confera salariatului vechime in munca (art. 16 alin. (4) din Codul muncii).

Asadar, prin vechime in munca se intelege totalitatea perioadelor in care o persoana a desfasurat activitati in temeiul unui contract individual de munca sporul pentru vechime in munca fiind acordat pentru intreaga perioada in care o persoana a prestat munca in calitate de salariat. Prin urmare, calculul sporului pentru vechime in munca se face in functie de anii de activitate ca si salariat iar sporul pentru vechime in munca se acorda pentru intreaga perioada in care persoana are calitatea de salariat.

Sporurile pot fi legale sau conventionale. Sporurile legale sunt acele sporuri pe care angajatorul are obligatia sa le acorde in baza legii (sporul pentru munca suplimentara, sporul pentru munca in zilele de reapus saptamanal , sporul pentru munca in zilele de sarbatoare legala, sporul pentru munca de noapte, etc). Sporurile conventionale sunt acele sporuri pe care angajatorul are obligatia sa le acorde daca au fost negociate si inserate in CIM sau CCM (sporul pentru vechimea in munca, sporul pentru stabilitate, etc).

Dreptul la sporul de vechime nu este un drept consacrat de lege. De aceea, angajatorul are obligatia de a-l acorda numai daca a fost stabilit prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin contractul individual de munca.
Munca prestata in temeiul unui contract individual de munca ii confera salariatului vechime in munca (art. 16 alin. (4) din Codul muncii
Asadar, prin vechime in munca se intelege totalitatea perioadelor in care o persoana a desfasurat activitati in temeiul unui contract individual de munca sporul pentru vechime in munca fiind acordat pentru intreaga perioada in care o persoana a prestat munca in calitate de salariat. Prin urmare, calculul sporului pentru vechime in munca se face in functie de anii de activitate ca si salariat iar sporul pentru vechime in munca se acorda pentru intreaga perioada in care persoana are calitatea de salariat.
Totodata, conform art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, una dintre obligatiile angajatorului este sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca.
Sporul de vechime nu este reglementat legal. Astfel, angajatorul are obligatia sa acorde sporul de vechime daca este stabilit in contractul individual de munca sau in contractul colectiv de munca.
Potrivit art. 160 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri iar potrivit dispozitiilor art. 166 alin. (1) din acelasi cod, salariul se plateste in bani cel putin odata pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca, in contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern, dupa caz. Astfel cum putem observa sporurile fac parte din salariu iar angajatorul are obligatia sa plateasca salariu cel putin odata pe luna.
Data la care se plateste salariu se inscrie in contractul individual de munca in conformitate cu mentiunile cuprinse in Cap. J pct. 4: Salariul din Modelul – cadru al contractului individual de munca aprobat prin OMMSS 64/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv:
 4. Data/datele la care se plateste salariul este/sunt ................... .
In consecinta, daca angajatorului, potrivit potrivit contractului colectiv de munca aplicabil sau contractului individual de munca ii revine obligatia sa acorde salariatilor sporul de vechime, obligatia trebuie indeplinita la termenul scadent inscris in CIM.
Daca obligatia nu a fost indeplinita la termenul scadent, se naste dreptul salariatului la actiune impotriva angajatorului cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligatiilor privind plata salariilor, drept care se prescrie in termen de 3 ani de la data la care era datorat in conformitate cu prevederile art. 171 alin. (1) din Codul muncii, republicat.
Insa, nimic nu se opune ca angajatorul sa isi indeplineasca de bunavoie obligatia neindeplinita la termenul scadent.

Curs Inspector Resurse Umane

Centrul De Formare Profesionala Al Camerei De Comert Arad
ORGANIZEAZA CURSURI:
INSPECTOR RESURSE UMANE si FORMATOR 
Lector: Ionut Marineata

Angajatorul va putea sanctiona disciplinar salariatul care a absentat nemotivat

Angajatorul va putea sanctiona disciplinar salariatul care a absentat nemotivat de la locul de munca daca in regulamentul intern intocmit potrivit art. 241 – art. 246 din Codul muncii
a prevazut ca absenta nemotivata constituie abatere disciplinara.

Astfel, angajatorul va urma procedura de cercetare disciplinara respectand prevederile Regulamentului intern al unitatii si art. 247 – art. 252 din Codul muncii si va putea aplica oricare dintre sanctiunile prevazute de art. 248 alin. (1) din Codul muncii.
Mentionam ca potrivit art. 61 lit. a) din Codul muncii angajatorul poate dispune concedierea salariatului daca a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara.
Totodata in conformitate cu art. 159 alin. (1) din Codul muncii salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca. Asadar salariatul nu va fi indreptatit la salariu si alte drepturi salariale aferente perioadei cat a absentat nemotivat de la locul de munca intrucat nu a prestat munca pentru angajatorul sau.
In situatia in care salariatul nu se prezinta la munca si absenteaza nemotivat, fara a face dovada existentei unei cauze intemeiate care ii poate motiva absenta, contractul de munca se suspenda.
Potrivit art. 251 din Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia avertismentului scris, nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.
Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile mentionate fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.
Prin urmare, angajatorul poate sanctiona salariatul fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile daca acesta nu se prezinta la convocare. Asadar, salariatul poate fi sanctionat fara a mai fi necesara cercetarea disciplinara, aceasta nemaiputandu-se realiza in lipsa salariatului.
In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.
Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.

Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.
Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.
Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.
In concluzie, angajatorul poate sanctiona salariatul fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile daca acesta nu se prezinta la convocare si daca nu face dovada existentei unei cauze intemeiate care ii poate motiva absenta. Astfel, salariatul poate fi sanctionat fara a mai fi necesara cercetarea disciplinara, aceasta nemaiputandu-se realiza in lipsa nemotivata a salariatului.

autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica.

Potrivit art. 13, lit. i) din Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca, cu modificarile si completarile ulterioare, angajatorul are obligatia de a lua masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica.

De asemenea, angajatorul este obligat sa tina evidenta meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica, pentru care este necesara autorizarea exercitarii lor – conform art. 15, alin (1), pct. 12 din H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.

Legiuitorul precizeaza clar in ambele reglementari faptul ca angajatorul trebuie sa tina cont de legislatia specifica activitatilor pe care le desfasoara in cadrul firmei, atunci când ia masurile pentru autoarizarea meseriilor si profesiilor.

Angajatorul are, de asemenea, obligatia de a elabora instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinând seama de particularitatile activitatilor si ale unitatii/ântreprinderii, precum si ale locurilor de munca/posturilor de lucru.

Potrivit art. 3, alin (1), lit. e) din H.G. nr. 1340/2001 privind organizarea si functionarea Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat (ISCIR), cu modificarile si completarile ulterioare, ISCIR autorizeaza, in conformitate cu cerintele tehnice si in conditiile stabilite in prescriptiile tehnice, persoanele care practica ocupatii precum:

• fochist cazane de abur si apa fierbinte,
• fochist cazane mici de abur (categoria E),
• fochist cazane de apa calda si cazane de abur de joasa presiune,
• fochist cazane conduse de calculator,
• sudor manual cu flacara de gaz,
• sudor manual cu arc electric,
• sudor cu arc electric acoperit sub strat de flux,
• sudor cu arc electric cu electrod fuzibil in mediu de gaz protector,
• sudor cu arc electric cu electrod nefuzibil in mediu de gaz protector,
• operator sudare tevi si fitinguri din polietilena de inalta densitate PEHD.

Atentionare Angajatori!!!

Domnilor angajatori, doresc sa va aduc la cunostinta cateva aspecte:
In ultima perioada am fost solicitat de catre anumiti angajatori, unde am constatat spre nefericire documente de personal care nu sunt valabile conform Codului Muncii. Acest lucru care se datoreaza increderea foarte mare acordata contabililor.
Mai mult de atat, lipsa actelor de personal, lipsa fiselor de SSM si PSI, lipsa actelor aditionale, etc.
Nu vreau sa creada contabilii ca am ceva cu ei, dar ii sfatuiesc pe aceasta cale cat si angajatorii, unde nu stiu sa intrebe. Asa cum se fac actualizari in Codul Fiscal si se informeaza numai decat, asa se fac actualizari si in legislatia muncii. Sa nu mai duca in eroare angajatorii pentru o suma modesta. NU STITI, INTREBATI!!! Nu aveti inspector de resurse umane, apelati la un inspector de resurse umane, decat sa platiti amenzi usturatoare.
Nu mai luati de pe net, de unde apucati formulare care nu sunt conform cerintelor!!! 
Sunteti predispusi amenzilor!!!
In concluzie, contabilii sa isi vada de treaba contabila, daca nu se bazeaza in resurse umane!!!
Intrebati