In primul rand avertismentele verbale nu se iau in calcul. Art. 248 din
Codul muncii descrie sanctiunile disciplinare. Functie de gravitatea
greselilor poate dispune pana la desfacerea contractului dv. de munca.
In cazul in care angajatorul este decis sa va concedieze, va trebui a
aiba un motiv intemeiat si obiectiv. Daca acest motiv va fi unul
disciplinar, deci o
concediere
disciplinara, in mod obligatoriu va trebui sa declanseze procedura
cercetarii disciplinare. Fara o astfel de cercetare sanctiunea constand
in concedierea disciplinara este lovita de nulitate absoluta. Va redau
si ce prevede Codul muncii republicat privitor la concedierea
disciplinara:
Art. 248
(1) Sanctiunile disciplinare pe
care le poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul savarseste o
abatere disciplinara sunt:
a) avertismentul scris;
b)
retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator
functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate
depasi 60 de zile;
c) reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5?10%;
d) reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%;
e) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
(2) In cazul in care, prin statute profesionale aprobate prin lege
speciala, se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta.
(3) Sanctiunea disciplinara se radiaza de drept in termen de 12 luni
de la aplicare, daca salariatului nu i se aplica o noua sanctiune
disciplinara in acest termen. Radierea sanctiunilor disciplinare se
constata prin decizie a angajatorului emisa in forma scrisa.
Art. 249
(1) Amenzile disciplinare sunt interzise.
(2) Pentru aceeasi abatere disciplinara se poate aplica numai o singura sanctiune.
Art. 250
Angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila in raport cu
gravitatea abaterii disciplinare savarsite de salariat, avandu-se in
vedere urmatoarele:
a) imprejurarile in care fapta a fost savarsita;
b) gradul de vinovatie a salariatului;
c) consecintele abaterii disciplinare;
d) comportarea generala in serviciu a salariatului;
e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta.
Art. 251
(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei
prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai
inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
(2) In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile,
salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre
angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile
prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului
sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare
prealabile.
(4) In cursul cercetarii disciplinare prealabile
salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in
favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea
toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si
dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al
sindicatului al carui membru este.
Art. 252
(1)
Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie
emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data
luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu
mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul
intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca
aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru
care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul
cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in
conditiile prevazute la art. 251 alin. (3) , nu a fost efectuata
cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
(3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile
calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data
comunicarii.
(4) Comunicarea se preda personal salariatului,
cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin
scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.
(5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la
instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile
calendaristice de la data comunicarii.
Daca se va ajunge la o decizie de
concediere,
e bine sa stiti ca aceasta poate fi contestata in 45 de zile de la
comunicare ei (prin semnare de primire). Contestatia o depuneti la
Tribunalul de care apartineti in functie de domiciliu. Aceste elemente
trebuie sa se regaseasca in decizie. Sa speram ca nu se va ajunge insa
aici.
Chiar daca vi se dau avertismente scrise, indiferent cate primiti, nu se poate dispune concedierea doar pe baza lor.