Vom stabili, prin cele ce urmeaza, prin ce se diferentiaza art. 81.7, art. 81.1 si acordul partilor. Vom oferi informatii concise pentru a exemplfica in ce situatie poate inceta un contract individual de munca (CIM) in baza articolelor amintite din Codul muncii.
Solutia:
In timp ce in cazul incetarii contractului individual de munca (CIM) prin acordul partilor exista o manifestare de vointa comuna a ambelor parti ale raportului juridic de munca in sensul incetarii acestuia, demisia reprezinta un act unilateral de vointa al salariatului privind incetarea contractului individual de munca.
Totodata intre cele trei modalitati de incetare a contractului de munca exista diferente in ceea ce priveste momentul de la care intervine incetarea.
Astfel, daca in temeiul art. 55 lit. b) din Codul muncii, republicat, contractul individual de munca poate inceta ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea, in cazul demisiei incetarea are loc astfel:
- fie la momentul expirarii perioadei de preaviz calculat de la data inregistrarii demisiei (art. 81 alin. (1) din Codul muncii republicat;
- fie la data la care angajatorul a renuntat total sau partial la termenul de preaviz (art. 81 alin. (7) din Codul muncii republicat).
In toate, cele 3 situatii, sunt implicate ambele parti, angajat si angajator, astfel:
a) la incetarea contractului prin acordul partilor, necesita cererea salariatului si aprobarea angajatorului a intreruperii raporturilor de munca;
b) in cazul demisiei, in ambele situatii cu preaviz (art. 81 alin. (1) sau fara preaviz (art. 81 alin. (7) necesita manifestarea de vointa a salariatului in sensul stingerii raportului juridic unilateral, prin demisie.
Demisia este actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz.
Preavizul este intervalul de timp in care trebuie comunicata celeilalte parti intentia de a inceta contractul individual de munca. Pe durata preavizului contractul individual de munca continua sa isi produca toate efectele.
Termenul de preaviz este cel cuvenit de parti in contractul individual de munca sau, dupa caz, cel prevazut in contractele colective de munca aplicabile si nu poate fi mai mare de 20 de zile lucratoare pentru salariatii cu functii de executie, respectiv mai mare de 45 de zile lucratoare pentru salariatii cu functii de conducere.
Angajatorul este obligat sa inregistreze demisia fiind sanctionat cu amenda cuprinsa intre 1.500 si 3.000 lei (art. 260 alin. (1) lit. n) din Codul muncii republicat.
Insa, in functie de interese, angajatorul este de acordat cu incetarea contractului de munca unilateral prin demisia salariatului. In situatia in care trebuie instruita o alta persoana care sa ocupe locul demisionarului, angajatorul aproba demisia cu o perioada de preaviz.
In situatia in care angajatorul nu mai doreste ca demisionarul sa aiba acces la baza sa de date sau la documentele cu caracter confidential aproba demisia fara preaviz, contractul incetand imediat.
Solutia:
In timp ce in cazul incetarii contractului individual de munca (CIM) prin acordul partilor exista o manifestare de vointa comuna a ambelor parti ale raportului juridic de munca in sensul incetarii acestuia, demisia reprezinta un act unilateral de vointa al salariatului privind incetarea contractului individual de munca.
Totodata intre cele trei modalitati de incetare a contractului de munca exista diferente in ceea ce priveste momentul de la care intervine incetarea.
Astfel, daca in temeiul art. 55 lit. b) din Codul muncii, republicat, contractul individual de munca poate inceta ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea, in cazul demisiei incetarea are loc astfel:
- fie la momentul expirarii perioadei de preaviz calculat de la data inregistrarii demisiei (art. 81 alin. (1) din Codul muncii republicat;
- fie la data la care angajatorul a renuntat total sau partial la termenul de preaviz (art. 81 alin. (7) din Codul muncii republicat).
In toate, cele 3 situatii, sunt implicate ambele parti, angajat si angajator, astfel:
a) la incetarea contractului prin acordul partilor, necesita cererea salariatului si aprobarea angajatorului a intreruperii raporturilor de munca;
b) in cazul demisiei, in ambele situatii cu preaviz (art. 81 alin. (1) sau fara preaviz (art. 81 alin. (7) necesita manifestarea de vointa a salariatului in sensul stingerii raportului juridic unilateral, prin demisie.
Demisia este actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz.
Preavizul este intervalul de timp in care trebuie comunicata celeilalte parti intentia de a inceta contractul individual de munca. Pe durata preavizului contractul individual de munca continua sa isi produca toate efectele.
Termenul de preaviz este cel cuvenit de parti in contractul individual de munca sau, dupa caz, cel prevazut in contractele colective de munca aplicabile si nu poate fi mai mare de 20 de zile lucratoare pentru salariatii cu functii de executie, respectiv mai mare de 45 de zile lucratoare pentru salariatii cu functii de conducere.
Angajatorul este obligat sa inregistreze demisia fiind sanctionat cu amenda cuprinsa intre 1.500 si 3.000 lei (art. 260 alin. (1) lit. n) din Codul muncii republicat.
Insa, in functie de interese, angajatorul este de acordat cu incetarea contractului de munca unilateral prin demisia salariatului. In situatia in care trebuie instruita o alta persoana care sa ocupe locul demisionarului, angajatorul aproba demisia cu o perioada de preaviz.
In situatia in care angajatorul nu mai doreste ca demisionarul sa aiba acces la baza sa de date sau la documentele cu caracter confidential aproba demisia fara preaviz, contractul incetand imediat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu