Asa cum stiti deja, preavizul este intervalul de timp in care trebuie comunicata celeilalte parti intentia de a inceta contractul individual de munca.
In ce priveste preavizul datorat de angajator salariatului, mentionam ca salariatului trebuie sa i se comunice, cu un anumit interval de timp inainte, faptul ca va fi concediat, pentru ca acesta sa aiba posibilitatea de a-si gasi un alt loc de munca.
Cu privire la acest interval de timp, trebuie facute urmatoarele precizari:
- nu orice concediere trebuie preavizata;
- situatii in care nu se acorda perioada de preaviz.
Acordarea preavizului este obligatorie in urmatoarele situatii:
- pentru inaptitudine fizica si/sau psihica;
- pentru necorespundere profesionala;
- pentru motive care nu tin de persoana salariatului.
In urmatoarele situatii nu este necesara acordarea preavizului:
- in cazul concedierii discplinare;
- in cazul in care salariatul este arestat preventiv pentru o perioada mai mare de
30 de zile;
- in cazul in care salariatul se afla in perioada de proba.
Potrivit art. 75 din Codul muncii republicat, persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. c) si d), al art. 65 si 66 beneficiaza de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucratoare.
Fac exceptie de la aceste prevederi persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. d), care se afla in perioada de proba.
In situatia in care in perioada de preaviz contractul individual de munca este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzator, cu exceptia cazului situtiiilor in care salariatii au contractul suspendat pentru absente nemotivate.
Perioada de preaviz nu se decupeaza din perioada de somaj tehnic, deoarece somajul tehnic constituie o perioada de suspendare a contractului de munca. Deci se termina somajul tehnic, duzpa care incepe perioada de preaviz.
Preavizul se trece obligatoriu in decizia de concediere (in cazul temeiurilor la care se acorda preaviz).
Pentru ca desfacerea contractului de munca sa fie legala, nu este suficient ca salariatul sa fie incunostiintat cu privire la concediere, ci trebuie sa se precizeze expres ca i se acorda preavizul, precum si durata acestuia.
Dupa cum s-a deciz, durata preavizului trebuie indicata in mod obligatoriu in cuprinsul deciziei de concediere, insa angajatorul poate aduce la cunostinta salariatului intentia sa de a denunta unilateral contractul individual de munca printr-un act prealabil de concediere, in care sa scrie termenul de preaviz (Curtea de Apel bucuresti, Decizia nr. 4052/2009).
Pe de alta parte, simpla instiintare a salariatului cu privire la termenul de preaviz nu reprezinta o decizie de concediere, deci nu poate fi contestata in instanta (Curtea de Apel Constanta, Decizia nr. 161/2008).
Salariatul nu poate renunta la dreptul la preaviz. Astfel, potrivit art. 38 din Codul muncii, salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.
Daca salariatul opteaza pentru a nu se mai prezenta la serviciu, desi nu fusese dispensat de aceasta obligatie de catre angajator, el va putea fi concediat disciplinar pentru absente nemotivate. Instantele au decis in mod constant in acest sens.
In ce priveste preavizul datorat de angajator salariatului, mentionam ca salariatului trebuie sa i se comunice, cu un anumit interval de timp inainte, faptul ca va fi concediat, pentru ca acesta sa aiba posibilitatea de a-si gasi un alt loc de munca.
Cu privire la acest interval de timp, trebuie facute urmatoarele precizari:
- nu orice concediere trebuie preavizata;
- situatii in care nu se acorda perioada de preaviz.
Acordarea preavizului este obligatorie in urmatoarele situatii:
- pentru inaptitudine fizica si/sau psihica;
- pentru necorespundere profesionala;
- pentru motive care nu tin de persoana salariatului.
In urmatoarele situatii nu este necesara acordarea preavizului:
- in cazul concedierii discplinare;
- in cazul in care salariatul este arestat preventiv pentru o perioada mai mare de
30 de zile;
- in cazul in care salariatul se afla in perioada de proba.
Potrivit art. 75 din Codul muncii republicat, persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. c) si d), al art. 65 si 66 beneficiaza de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucratoare.
Fac exceptie de la aceste prevederi persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. d), care se afla in perioada de proba.
In situatia in care in perioada de preaviz contractul individual de munca este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzator, cu exceptia cazului situtiiilor in care salariatii au contractul suspendat pentru absente nemotivate.
Perioada de preaviz nu se decupeaza din perioada de somaj tehnic, deoarece somajul tehnic constituie o perioada de suspendare a contractului de munca. Deci se termina somajul tehnic, duzpa care incepe perioada de preaviz.
Preavizul se trece obligatoriu in decizia de concediere (in cazul temeiurilor la care se acorda preaviz).
Pentru ca desfacerea contractului de munca sa fie legala, nu este suficient ca salariatul sa fie incunostiintat cu privire la concediere, ci trebuie sa se precizeze expres ca i se acorda preavizul, precum si durata acestuia.
Dupa cum s-a deciz, durata preavizului trebuie indicata in mod obligatoriu in cuprinsul deciziei de concediere, insa angajatorul poate aduce la cunostinta salariatului intentia sa de a denunta unilateral contractul individual de munca printr-un act prealabil de concediere, in care sa scrie termenul de preaviz (Curtea de Apel bucuresti, Decizia nr. 4052/2009).
Pe de alta parte, simpla instiintare a salariatului cu privire la termenul de preaviz nu reprezinta o decizie de concediere, deci nu poate fi contestata in instanta (Curtea de Apel Constanta, Decizia nr. 161/2008).
Salariatul nu poate renunta la dreptul la preaviz. Astfel, potrivit art. 38 din Codul muncii, salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.
Daca salariatul opteaza pentru a nu se mai prezenta la serviciu, desi nu fusese dispensat de aceasta obligatie de catre angajator, el va putea fi concediat disciplinar pentru absente nemotivate. Instantele au decis in mod constant in acest sens.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu