sâmbătă, 1 iunie 2013

Procedura de concediere pentru probleme medicale!

In urma controlului medical periodic un angajat a primit "reevaluare psihologica la 30 zile" si recomandarea pentru consiliere. La reevaluarea dupa 30 zile a primit "reevaluare la 60 zile si avizul medicului specialist-psihitrahie". Angajatul refuza sa se prezinte la specialist, refuza consilierea si testarea psihologica, medicul de medicina a muncii declarandu-l inapt.

Intrebare:

Angajatul poate fi mentinut in functie? Ce instrumente legale avem pentru ca acesta sa fie ajutat? Precizam ca la evaluarea performantelor profesionale a obtinut un punctaj care satisface cerintele angajatorului.
Daca NU poate continua activitatea care este procedura legala de concediere si care sunt pasii ce trebuiesc urmati. Va rugam, daca se poate, sa transmiteti formularele aferente procedurii de concediere

Raspuns:

Conform prevederilor art. 9 alin. (1) din HG 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor, cu modificarile si completarile ulterioare, aptitudinea in munca reprezinta capacitatea lucratorului din punct de vedere medical de a desfasura activitatea la locul de munca in profesia/functia pentru care se solicita examenul medical. In fisa de aptitudini se pot consemna drept concluzii ale examenului medical: apt, apt conditionat, inapt temporar, inapt.

De asemenea, art. 11 din actul normativ mentionat stabileste ca, inaptitudinea temporara in munca reprezinta incapacitatea medicala a lucratorului de a desfasura activitatea la locul de munca in profesia/functia pentru care se solicita examenul medical privind aptitudinea in munca, pana la reevaluarea sanatatii de catre medicul de medicina muncii
In situatia in care lucratorul se afla temporar, din cauza unei boli, in situatia de incapacitate medicala privind desfasurarea activitatii la locul de munca in profesia/functia pentru care se solicita examenul medical de medicina muncii medicul de medicina muncii stabileste inaptitudinea temporara pana la disparitia cauzei medicale, iar in fisa de aptitudine - anexa nr. 5, avizul medical va fi "inapt temporar". In acest caz, inaptitudinea  mentionata se refera la faptul ca salariatul nu mai este apt sa presteze activitatea corespunzatoare postului ocupat.
In ceea ce priveste inaptitudinea permanenta in munca, aceasta reprezinta incapacitatea medicala permanenta a lucratorului de a desfasura activitatea la locul de munca in profesia/functia pentru care se solicita examenul medical privind aptitudinea in munca.
Totodata, precizam faptul ca, art. 61 lit. c) din Legea 53/2003 - Codul muncii , republicata, prevede faptul ca angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, situatie in care angajatul nu isi mai poate indeplini atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat. Legiuitorul nu specifica cine sunt organele competente de expertiza medicala. Art. 64 alin. (1) din
Codul muncii stabileste ca in cazul in care concedierea se dispune pentru motivele prevazute la art. 61 lit. c) si d), precum si in cazul in care contractul individual de munca a incetat de drept in temeiul art. 56 alin. (1) lit. e), angajatorul are obligatia de a-i propune salariatului alte locuri de munca vacante in unitate, compatibile cu pregatirea profesionala sau, dupa caz, cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina a muncii. Alin. (2) din acelasi articol prevede ca in situatia in care angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante potrivit alin. (1), acesta are obligatia de a solicita sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca in vederea redistribuirii salariatului, corespunzator pregatirii profesionale si/sau, dupa caz, capacitatii de munca stabilite de medicul de medicina a muncii.
Tinand cont de aspectele prezentare, apreciem ca angajatorul nu va putea dispune concedierea in temeiul art. 61 lit. c) din Codul muncii a salariatului in privinta caruia, pe baza examenului medical, s-a decis de catre medicul de medicina muncii aptitudinea conditionata in munca, acesta avand obligatia de respecta recomandarile date de medicul de medicina muncii si de a adapta locul de munca la capacitatea de munca a salariatului.
Trebuie sa precizam si faptul ca, rezultatul examinarii nu este insa definitiv, persoana examinata putand contesta rezultatul dat de catre medicul specialist de medicina muncii privind aptitudinea in munca. Aceasta contestatie se adreseaza directiei de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucuresti, in termen de 7 zile lucratoare de la data primirii fisei de aptitudine in munca (art. 30 si 31 din HG 355/2007).

Din toate aceste considerente apreciem ca nu este suficienta recomandarea data de medicul de medicina muncii pentru a demara procedura de concediere in temeiul art. 61 lit. c) din Codul muncii, republicat, ci consideram necesara existenta decizia organelor competente de expertiza medicala pentru concedierea salariatului in baza acestui articol.

Asadar, in baza art. 61 lit. c) din Codul muncii, se poate dispune concedierea salariatului daca prin decizie  a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat.
Nu este vorba de invaliditatea de gradul I, II sau III a salariatului, caz in care raportul de munca inceteaza de drept in baza art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii la data comunicarii deciziei de pensie
Desigur, un salariat invalid este si inapt de a-si indeplini atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat. Dar inaptitudinea prevazuta la art. 61 lit. c) din Codul muncii, se refera specific la o anumita functie/profesie raportat la persoana salariatului si nu la o incapacitate de munca generala (care ar impune pensionarea pentru invaliditate) sau la inaptitudine temporara (situatie in care salariatul beneficiaza de concediu medical pentru incapacitate temporara de munca).
De aceea, in cazul in care prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat, salariatul nu are dreptul la pensie intrucat este  apt pentru prestarea altei munci decat cea corespunzatoare postului ocupat.
Incadrarea sau neincadrarea intr-un grad de invaliditate se face prin decizie emisa de medicul specializat in expertiza medicala si recuperarea capacitatii de munca.

Pensionarea pentru invaliditate constituie un caz de incetare de drept a contractului individual de munca. Conform art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, contractul individual de munca existent inceteaza de drept la data comunicarii deciziei de pensie in cazul pensiei de invaliditate.

In raport cu gradul de reducere a capacitatii de munca, potrivit dispozitiilor art. 69, din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, invaliditatea este:
a) de gradul I, caracterizata prin pierderea totala a capacitatii de munca si a capacitatii de autoingrijire;
b) de gradul II, caracterizata prin pierderea totala a capacitatii de munca, cu pastrarea capacitatii de autoingrijire;
c) de gradul III, caracterizata prin pierderea a cel putin jumatate din capacitatea de munca, persoana putand sa presteze o activitate profesionala, corespunzatoare a cel mult jumatate din timpul normal de munca.

Asadar, invaliditatea presupune ca o persoana si-a pierdut total sau partial capacitatea de munca spre deosebire de inaptitudinea prevazuta la art. 61 lit.c) din Codul muncii care presupune ca salariatul nu mai este apt sa presteze activitatea corespunzatoare postului ocupat, dar poate fi apt pentru prestarea altor activitati corespunzatoare unui alt post.

In baza deciziei prin care medicul expert al asigurarilor sociale constata invaliditatea, salariatul poate solicita acordarea pensiei de invaliditate daca indeplineste si conditia stagiului de cotizare.

De asemenea, apreciem ca in speta mentionata de dvs, pentru a reiesi in mod clar disponibilitatea angajatorului fata de situatia angajatului in cauza si pentru a elimina orice urma de abuz, angajatorul ar trebui sa emita o decizie prin care sa ii dea dispozitie salariatului in cauza, in temeiul avizului medicului specialist de medicina muncii coroborat cu prevederile art. 39 alin. (2) lit. b) si e) din Codul muncii, republicat, sa duca la indeplinire recomandarile medicului specialist de medicina muncii si sa realizeze controlul medical psihiatric recomandat de acesta si eventual sa urmeze tratamentul medical corepsunzator bolii constata. In acest fel, apreciem ca angajatorul a indeplinit toate procedurile legale pentru a ajuta salariatul sa beneficieze de suportul medical de care are nevoie si sa se trateze in mod corespunzator putand astfel sa isi indeplineasca atributiile prevazute in fisa postului.

In acest sens, apreciem ca in speta dvs, angajatorul nu poate concedia salariatul in temeiul art. 61 lit. c) din Codul muncii, republicat, doar in temeiul avizului dat de medicul specialist de medicina muncii insa, poate obliga salariatul in temeiul art. 39 alin. (2) lit. b) si e) din Codul muncii, republicat sa respecte recomandarile facute de medicul specialist de medicina muncii in caz contrar putand declansa procedura prealabila a cercetarii disciplinare prevazuta la art. 247 – 252 din Codul muncii.

Niciun comentariu: