In contextul economic actual, care favorizeaza adesea migratia angajatilor de la o companie la alta, singurul "instrument" ramas la indemana angajatorilor pentru a impiedica angajatii sa lucreze pentru companii concurente dupa parasirea companiei, este de a include o clauza de neconcurenta in contractul de munca.
Potrivit art. 21 din Codul Muncii, „la incheierea contractului individual de munca sau pe parcursul executarii acestuia, partile pot negocia si cuprinde in contract o clauza de neconcurenta prin care salariatul sa fie obligat ca dupa incetarea contractului sa nu presteze, in interes propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, in schimbul unei indemnizatii de neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca pe toata perioada de neconcurenta.”
Solutia:
Conditiile de valabilitate ale clauzei de neconcurenta
Pentru ca o clauza de neconcurenta sa fie valabila si sa-si produca efectele dorite, aceasta trebuie sa fie prevazuta expres in contractul individual de munca. Astfel, aceasta trebuie inserata in contract prin acordul partilor, fie initial cu ocazia incheierii, fie ulterior pe parcursul executarii acestuia, prin incheierea unui act aditional.
De asemenea, clauza isi produce efectele numai daca in cuprinsul ei se regasesc concret si cumulativ urmatoarele elemente:
a) activitatile interzise salariatului. Clauza nu poate avea drept efect interzicerea in mod absolut a exercitarii profesiei salariatului sau a specializarii pe care o detine, caz in care ar fi o clauza de exclusivitate, inadmisibila in conditiile legislatiei romane. Prin urmare, clauza de neconcurenta trebuie sa stabileasca concret activitatile interzise;
b) perioada pentru care isi prduce efectele clauza de neconcurenta. Perioada maxima pe care poate produce efecte o clauza de neconcurenta este de 2 ani de la data incetarii contractului individual de munca;
c) tertii in favoarea carora se interzice prestarea activitatii. Regula conform carei stabilirea nominala a acestora, se dovedeste a fi o cerinta dificil de realizat in conditiile unei economii de piata, in care agentii economici apar si dispar cu o frecventa relativ ridicata. Tocmai de aceea, in doctrina se admite faptul ca acesti terti sa fie enumerati si ca o categorie de angajatori (cum ar fi, de exemplu, agenti de turism, producatori de automobile etc.);
d) aria geografica unde salariatul poate fi in reala competitie cu angajatorul. In doctrina se specifica faptul ca aria geografica nu ar putea sa cuprinda, in nici un caz, intreaga tara, ceea ce ar constitui in fapt o interdictie practic generala si inadmisibila a exercitarii profesiei/meseriei;
e) cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunare. Conform Codului Muncii, cuantumul lunar al indemnizatiei de neconcurenta se negociaza si este cel putin 50% din media veni-turilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioarei datei de incetare a contractului individual de munca sau, in cazul in care durata contractului a fost mai mica de 6 luni, din media veniturilor salariale brute cuvenite acestuia pe durata contractului. De precizat este faptul ca indemnizatia de neconcurenta reprezinta o cheltuiala efectuata de angajator, care nu are natura salariala, fiind deductibila la calculul profitului impozabil si impozitandu-se la persoana fizica beneficiara, adica la fostul salariat.
Trebuie avut in vedere faptul ca, in cazul unei clauze abuzive, salariatul sau inspectoratul teritorial de munca pot sesiza instanta competenta, aceasta din urma putand anula total sau partial clauza, diminuand efectele clauzei de neconcurenta la limitele legale admise.
Modificarea clauzei de neconcurenta
Intrucat contractul individual de munca este legea partilor, consimtamantul lor trebuie exprimat nu numai la incheierea, dar si la modificarea respectiv la desfacerea acestuia. Astfel, angajatorul nu are un drept unilateral de a denunta clauza de neconcurenta. Practica instantelor competente a statuat in mod constant in acest sens.
Raspunderea juridica
In cazul nerespectarii, cu vinovatie, a clauzei de neconcurenta, salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizatiei si, dupa caz, la daune-interese corespunzatoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului. Angajatorul trebuie sa dovedeasca prejudiciul pe care l-a suferit ca urmare a actelor de concurenta ale salariautului. Daca aceasta proba nu poate fi facuta, angajatorul nu este indreptatit sa pretinda in instanta decat restituirea indemnizatiei de neconcurenta. Mentionam faptul ca partile nu ar putea insera o clauza prin care salariatul sa fie obligat la plata unei sume de bani in ipoteza nerespectarii angajamentului.
Distinct de sanctiunea stipulata de Codul Muncii, in cazul nerespectarii clauzei de neconcurenta, fostul salariat ar mai putea fi sanctionat contraventional sau ar putea raspunde penal in cazul in care face concurenta fostului sau angajator. Astfel, in temeiul Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, acesta poate fi sanctionat contraventional pentru urmatoarele fapte:
a) deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela in cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant;
b) atragerea unor salariati ai unui comerciant in scopul infiintarii unei societati concurente care sa capteze clientii acelui comerciant sau angajarea salariatilor unui comerciant in scopul dezorganizarii activitatii sale.
De asemenea, in functie de gravitatea faptei, in conformitate cu dispozitiile Legii concurentei nr. 21/ 1996, coroborat cu dispozitiile Codului Penal, cel in cauza poate raspunde penal pentru infractiuni precum divulgarea secretului profesional, neglijenta in serviciu etc.
Concluzie
Cu toate ca aceasta clauza de neconcurenta pare a avea o relevanta practica destul de scazuta pentru angajator, efectul imediat al nerespectarii clauzei de catre salariat neconstand in altceva decat in recuperarea indemnizatiei platite, nu de putine ori inserarea unei astfel de clauze in contractul de munca a impiedicat salariatii sa nu-l concureze pe angajator pe perioada de neconcurenta convenita.
Prin urmare, fiind o clauza care permite – in mod exceptional – o limitare a libertatii muncii (a dreptului la munca), recomandam ca aceasta sa fie redactata cu respectarea intocmai atat a prevederilor legale cat si a practicii judiciare in materie pentru a-si putea produce efectele dorite.
Potrivit art. 21 din Codul Muncii, „la incheierea contractului individual de munca sau pe parcursul executarii acestuia, partile pot negocia si cuprinde in contract o clauza de neconcurenta prin care salariatul sa fie obligat ca dupa incetarea contractului sa nu presteze, in interes propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, in schimbul unei indemnizatii de neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca pe toata perioada de neconcurenta.”
Solutia:
Conditiile de valabilitate ale clauzei de neconcurenta
Pentru ca o clauza de neconcurenta sa fie valabila si sa-si produca efectele dorite, aceasta trebuie sa fie prevazuta expres in contractul individual de munca. Astfel, aceasta trebuie inserata in contract prin acordul partilor, fie initial cu ocazia incheierii, fie ulterior pe parcursul executarii acestuia, prin incheierea unui act aditional.
De asemenea, clauza isi produce efectele numai daca in cuprinsul ei se regasesc concret si cumulativ urmatoarele elemente:
a) activitatile interzise salariatului. Clauza nu poate avea drept efect interzicerea in mod absolut a exercitarii profesiei salariatului sau a specializarii pe care o detine, caz in care ar fi o clauza de exclusivitate, inadmisibila in conditiile legislatiei romane. Prin urmare, clauza de neconcurenta trebuie sa stabileasca concret activitatile interzise;
b) perioada pentru care isi prduce efectele clauza de neconcurenta. Perioada maxima pe care poate produce efecte o clauza de neconcurenta este de 2 ani de la data incetarii contractului individual de munca;
c) tertii in favoarea carora se interzice prestarea activitatii. Regula conform carei stabilirea nominala a acestora, se dovedeste a fi o cerinta dificil de realizat in conditiile unei economii de piata, in care agentii economici apar si dispar cu o frecventa relativ ridicata. Tocmai de aceea, in doctrina se admite faptul ca acesti terti sa fie enumerati si ca o categorie de angajatori (cum ar fi, de exemplu, agenti de turism, producatori de automobile etc.);
d) aria geografica unde salariatul poate fi in reala competitie cu angajatorul. In doctrina se specifica faptul ca aria geografica nu ar putea sa cuprinda, in nici un caz, intreaga tara, ceea ce ar constitui in fapt o interdictie practic generala si inadmisibila a exercitarii profesiei/meseriei;
e) cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunare. Conform Codului Muncii, cuantumul lunar al indemnizatiei de neconcurenta se negociaza si este cel putin 50% din media veni-turilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioarei datei de incetare a contractului individual de munca sau, in cazul in care durata contractului a fost mai mica de 6 luni, din media veniturilor salariale brute cuvenite acestuia pe durata contractului. De precizat este faptul ca indemnizatia de neconcurenta reprezinta o cheltuiala efectuata de angajator, care nu are natura salariala, fiind deductibila la calculul profitului impozabil si impozitandu-se la persoana fizica beneficiara, adica la fostul salariat.
Trebuie avut in vedere faptul ca, in cazul unei clauze abuzive, salariatul sau inspectoratul teritorial de munca pot sesiza instanta competenta, aceasta din urma putand anula total sau partial clauza, diminuand efectele clauzei de neconcurenta la limitele legale admise.
Modificarea clauzei de neconcurenta
Intrucat contractul individual de munca este legea partilor, consimtamantul lor trebuie exprimat nu numai la incheierea, dar si la modificarea respectiv la desfacerea acestuia. Astfel, angajatorul nu are un drept unilateral de a denunta clauza de neconcurenta. Practica instantelor competente a statuat in mod constant in acest sens.
Raspunderea juridica
In cazul nerespectarii, cu vinovatie, a clauzei de neconcurenta, salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizatiei si, dupa caz, la daune-interese corespunzatoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului. Angajatorul trebuie sa dovedeasca prejudiciul pe care l-a suferit ca urmare a actelor de concurenta ale salariautului. Daca aceasta proba nu poate fi facuta, angajatorul nu este indreptatit sa pretinda in instanta decat restituirea indemnizatiei de neconcurenta. Mentionam faptul ca partile nu ar putea insera o clauza prin care salariatul sa fie obligat la plata unei sume de bani in ipoteza nerespectarii angajamentului.
Distinct de sanctiunea stipulata de Codul Muncii, in cazul nerespectarii clauzei de neconcurenta, fostul salariat ar mai putea fi sanctionat contraventional sau ar putea raspunde penal in cazul in care face concurenta fostului sau angajator. Astfel, in temeiul Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, acesta poate fi sanctionat contraventional pentru urmatoarele fapte:
a) deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela in cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant;
b) atragerea unor salariati ai unui comerciant in scopul infiintarii unei societati concurente care sa capteze clientii acelui comerciant sau angajarea salariatilor unui comerciant in scopul dezorganizarii activitatii sale.
De asemenea, in functie de gravitatea faptei, in conformitate cu dispozitiile Legii concurentei nr. 21/ 1996, coroborat cu dispozitiile Codului Penal, cel in cauza poate raspunde penal pentru infractiuni precum divulgarea secretului profesional, neglijenta in serviciu etc.
Concluzie
Cu toate ca aceasta clauza de neconcurenta pare a avea o relevanta practica destul de scazuta pentru angajator, efectul imediat al nerespectarii clauzei de catre salariat neconstand in altceva decat in recuperarea indemnizatiei platite, nu de putine ori inserarea unei astfel de clauze in contractul de munca a impiedicat salariatii sa nu-l concureze pe angajator pe perioada de neconcurenta convenita.
Prin urmare, fiind o clauza care permite – in mod exceptional – o limitare a libertatii muncii (a dreptului la munca), recomandam ca aceasta sa fie redactata cu respectarea intocmai atat a prevederilor legale cat si a practicii judiciare in materie pentru a-si putea produce efectele dorite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu