Programele individualizate de lucru sunt permise prin Codul muncii, aceasta fiind o solutie avantajoasa pentru multi angajatori.
Astfel, angajatorul poate stabili programe individualizate de munca, cu acordul sau la solicitarea salariatului in cauza.
Aceasta este solutia adusa prin art. 118 alin. (1). Restul articolului 118 complineste solutia: durata zilnica a timpului de munca este impartita in doua perioade:
- perioada fixa in care salariatii se afla simultan la locul de munca;
- perioada variabila, mobila, in care salariatul isi alege orele de sosire si de plecare, cu respectarea timpului de munca zilnic.
Se da astfel continut, si in reglementarea romana a raporturilor de munca, politicilor europene care permit crearea unui echilibru intre timpul de lucru, formarea profesionala a salariatului si timpul liber.
Programul individualizat de munca poate functiona numai cu respectarea dispozitiilor privitoare la timpul de lucru saptamanal de 40 (48) de ore, eventual cu aplicarea perioadelor de referinta.
Cert este inca ca reglementarea muta accentul pe acordul partilor (pe partea conventionala a contractului individual de munca), fiind indiferent daca posibilitatea programelor individualizate mai este sau nu prevazuta / permisa prin contracte colective de munca sau prin Regulamentul intern.
Numai asa e perceputa ca un beneficiu cu adevarat stimulativ (din nou personalizarea beneficiilor, despre care am discutat in cap. 3!).
Bineinteles, totul fara costuri suplimentare pentru angajator!
Astfel, angajatorul poate stabili programe individualizate de munca, cu acordul sau la solicitarea salariatului in cauza.
Aceasta este solutia adusa prin art. 118 alin. (1). Restul articolului 118 complineste solutia: durata zilnica a timpului de munca este impartita in doua perioade:
- perioada fixa in care salariatii se afla simultan la locul de munca;
- perioada variabila, mobila, in care salariatul isi alege orele de sosire si de plecare, cu respectarea timpului de munca zilnic.
Se da astfel continut, si in reglementarea romana a raporturilor de munca, politicilor europene care permit crearea unui echilibru intre timpul de lucru, formarea profesionala a salariatului si timpul liber.
Programul individualizat de munca poate functiona numai cu respectarea dispozitiilor privitoare la timpul de lucru saptamanal de 40 (48) de ore, eventual cu aplicarea perioadelor de referinta.
Cert este inca ca reglementarea muta accentul pe acordul partilor (pe partea conventionala a contractului individual de munca), fiind indiferent daca posibilitatea programelor individualizate mai este sau nu prevazuta / permisa prin contracte colective de munca sau prin Regulamentul intern.
Numai asa e perceputa ca un beneficiu cu adevarat stimulativ (din nou personalizarea beneficiilor, despre care am discutat in cap. 3!).
Bineinteles, totul fara costuri suplimentare pentru angajator!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu