miercuri, 4 aprilie 2012

Motiv de suspendare a CIM pentru somaj tehnic




Intrebare: Poate o societate care nu mai are comenzi pentru urmatoarele 10-12 luni, sa dea salariatii in concediu fara plata o perioada determinata de 1 an, urmand ca dupa 1 an salariatii sa-si reia activitatea? Societatea nu doreste sa renunte la acesti salariati deoarece sunt specialisti si sunt de incredere. In aceasta perioada de 1 an salariatii se pot angaja la o alta societate cu perioada determinata de 1 an si apoi sa revina la vechiul loc de munca? Daca da, care sunt procedurile de urmat ?

Raspuns: Potrivit art. 54 din Codul muncii , republicat, contractul individual de munca poate fi suspendat, prin acordul partilor, in cazul concediilor fara plata pentru studii sau pentru interese personale.

Astfel, concediul fara plata constituie caz de suspendare a contractului individual de munca, prin acordul partilor, daca este solicitat de catre salariat pentru efectuarea studiilor sau pentru interese personale. Motivele care stau la baza suspendarii CIM sunt proprii angajatului, asa incat si initiativa suspendarii CIM in acest caz apartine salariatului, iar nu angajatorului. In toate cazurile insa trebuie sa se realizeze acordul de vointa al partilor raportului de munca asupra solicitarii salariatului.

Pentru situatia in care societatea nu are comenzi apreciem ca sunt aplicabile dispozitiile privind somajul tehnic. Astfel, pentru intreruperea sau reducerea temporara a activitatii fara incetarea raportului de munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, angajatorul poate dispune suspendarea contractelor individuale de munca ale salariatilor in baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii , republicat.

Prin urmare, speta prezentata reprezinta o situatie care da posibilitatea angajatorului de a dispune in privinta salariatilor masura suspendarii din initiativa angajatorului a CIM pentru somaj tehnic. In privinta duratei somajului tehnic, legea nu instituie o durata maxima pentru care se poate dispune aceasta masura, insa chiar daca nu instituie o astfel de durata, in mod firesc nu poate fi nelimitata in timp, ci poate dura numai pe durata cauzei care a determinat luarea masurii.

In aceasta situatie insa angajatorul are obligatia sa plateasca salariatilor o indemnizatie ce nu poate fi mai mica de 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat, in conformitate cu dispozitiile art. 53 alin. (1) din Codul muncii , republicat.